Bun, discutăm despre niște vremuri în care avem anumite tipuri de mâncare, totul este procesat, totul are zahăr, drept urmare dantura suferă foarte tare. Studiile arată că există o creștere alarmantă a copiilor cu carii pe dinții de lapte, din motive foarte clare. Copii nu mai consumă lactate, care sunt foarte importante, fie pentru că sunt intoleranți la lactoză, sau cel puțin așa cred părinții, fie pentru că niște trepanați au început să spună că nu sunt bune și tot așa.
Abordăm azi problema dinților în România. Conform ultimelor studii românul nu este un mare fan pastă de dinți, periuțe și mai ales dentiști. Românul nu înțelege prea multe din partea aceasta legată de igienă. Avem fie personajele care se îmbracă cu haine scumpe, pentru care au făcut împrumut la bancă, dar care nu se spală pe dinți, fie acel român care din educație nu prea a pus mare bază pe asta și desigur bizonii care spun că spălatul pe dinți este nociv. Spun pentru că am auzit cu urechile mele.
Tartrul exagerat al omului modern vine de la toate porcăriile pe care le bagă în gură și la propriu și la figurat, motiv pentru care dentiștii se dau de ceasul morții în vederea executării detartrajului, considerat de către mulți inutil. Ei bine, problema alimentației noastre este că deși poate te speli pe dinți îți miroase gura de îl face pe cel din fața ta să leșine.
Ei, asta este o mare problemă, mai ales pe la copilași. Dacă familia nu îi ajută, căci poate nici părinții nu știu, sau ce știu eu, școala nici atât. Acolo chiar nu interesează pe nimeni să te învețe lucruri despre igienă, despre cum să te îngrijești și mai ales care sunt problemele legate de lipsa ei. Trei culegeri și 50000 de teme mai târziu, când îți cad primii dinți vei afla singur.
Ei bine, am fost la dentist. Un cabinet, nu o clinică, dar frumos aranjat. Era plin, mai precis erau șase copilași și cam patru adulți. Am găsit un loc mic pe scăunel, într-un colț. Am aflat că doar copilașii erau pacienți, adulții erau însoțitori. Acolo există o canapea, mică, cochetă, frumușică. Pe această canapea stătea tolănită o doamnă și anume bunica. Zic tolănită pentru că nu pot să explic acea poziție și nu pot să zic cum arăta, așa stând într-o rână. Bunicul meu ar spune că arată ca un buhai. Toată lumea avea papuci de pungă peste papucii de afară, căci na.. așa se face, buhaiul nimic. Și butona telefonul în draci, fără să îi scoată volumul, sau ceva de genul acesta, în sensul să nu deranjeze, nici pomeneală, cui nu-i place să plece. Buuun. Se tot uita la cea și se uita. În timpul acesta cei doi nepoți stăteau cuminte cu mama lor. Iese asistenta.
- Doamna, mai este mult că ne-a trecut timpul. Și copii ăștia nu mai au răbdare.
Asistenta s-a uitat la cei doi copilași care stăteau cuminți și apoi la buhai și na, și-a cerut scuze, că ce să facă. A venit asistenta cu vești de la doctor, care își cere scuze, dar s-a lungit treaba, mai ales că fiind vorba tot despre copil înăuntru nu este atât de simplu cu statul locului când îl doare, ca și cum era cazul să și spună asta.
Buhaiul țâțâie impacientat și se tolănește înapoi pe canapea cu muzicuța, pardon, cu telefonul. Copiii tot nimic nu spuneau, probabil din cauză că nu mai aveau răbdare.
Iese asistenta și zice, domnul x cu x ( copilul, adică pacientul) să poftească. Buhaiul sare neliniștit pentru că era rândul lor. Asistenta le explică că domnul era în față și poate aștepta sau se poate reprograma.
- Domnișoară, ne-ați văzut mai proști de vă bateți joc de noi? Copiii ăștia nu mai au răbdare și ne-a trecut timpul.
Din fericire, tatăl cu copilul în brațe au intrat, asistenta s-a făcut că plouă, medicul nici nu a ieșit. Buhaiul s-a trântit din nou. Copiii tot nu au zis nimic și desigur, nici mama lor.
De ani buni de când merg la acest dentist nu am văzut copii deloc. Am aflat după vreo 45 de minute că erau de tură dentistul pediatru, că doctorul meu fusese de dimineață și că programarea mea este abia săptămâna viitoare. Tot atunci am aflat și faptul că nu au copiii răbdare și e greu la dentist.
Ne auzim!
