Nu am scris, da, este nevoie de o pauză pentru fiecare. Îmi este greu câteodată chiar și să vorbesc. Singurătatea poate face bine câteodată omului, căci este necesar să petreacă un pic de timp cu propriile probleme. Aș fi avut de punctat câteva lucruri în acest timp, dar desigur nimic nou sau anormal. Brașovul este un oraș turistic de munte și în aceste zile a fost dezastru. În afară de faptul că nu ai pe unde circula nici pe jos și cred că nici pe sus, lucrurile par că au luat-o la vale rău de tot. Este, deci, vacanța de iarnă, un timp minunat.
Șoferii nu au nici un fel de respect pentru locul în care se parchează, atâta timp cât reușesc să își așeze mastodonții pe undeva. Pietonii nu sunt interesați de locul prin care trec, indiferent de pericolul în care se pun și mai ales de pericolul în care își pun odraslele. Am asistat la un superb episod de trecere prin mijlocul drumului, apoi de niște claxoane bine întemeiate din partea unui șofer consternat de nesimțirea cu care se trecea și apoi multe înjurături. Pe unde să trec dom ne, a fot întrebarea. Pe la trecere, desigur. Mai mult, era foarte aproape, dar trebuiau făcuți în jur de 30 de pași în plus și deja este prea mult. Tipul acela de personaje care au geacă de schi, blugi și căciulă de blană și care așa de duc pe pârtie.
Eram mică și de abia așteptam vacanța de iarnă pentru a merge la schi, pentru a merge în poiană, dar lucrurile acestea au încetat cu ceva ani în urmă, căci nu mai este loc. Poliția ruga lumea să mai parcheze și în poiana mică, dar și acolo este plin. Și nu m-ar deranja atât de tare dacă toată lumea de acolo ar avea și ce să caute acolo și nu s-ar duce în blugi pe pârtie, pentru că este cea mai grotescă imagine posibilă și nu s-ar duce cu punga și alte nebunii de genul aceste.
Un articol spunea dimineața că pe Valea Prahovei este dezastru. Cu toate că este nebunie deja de ani buni, articolul spunea că este și mai și. Dacă cumva trebuie să pleci din țară cu un avion de la București ești terminat. De preferat să umbli noaptea, ca să și ajungi. Autostradă, ocolitoare, drum, nu se face, nu vrea nimeni, indiferent despre ce guvernare discutăm. Motive? Nu se știu. Este grotesc. Iar oamenii? Oh și ei la fel. Se fâțâie între stațiuni, sau și mai bine în aceeași stațiune cu mașinile în continuu.
La patinoarul din Brașov era toată lumea. Sigur, faci mișcare, este frumos, este la munte și este o bucurie mare de tot mai ales pentru cei mici. Dar desigur, așa cum se duc la școală, se duc și acolo. Dacă se poate să fie dați jos din mașină direct în mijlocul patinoarului este perfect. Numai gândul de a merge acolo și de a nu avea unde să parchez, să îmi fac nervi pentru asta, claxoane, înjurături și nu aș lua mașina nici să mă bați. Dar unii nu doar că sunt obișnuiți, dar am senzația că le și place, se hrănesc cu aceste energii negative.
Se spune că nu prea avem bani, se țipă isteric întruna să se facă și să ni se dea, căci noi așa știm. Dar magazinele au fost pline ochi, la modul că au avut cozile pe afară, pâine a devenit peste noapte un super aliment, chiar și farmaciile au fost pline ochi. Stațiunile sunt extra full și am văzut prețurile. Am fost în treaba mea la sală și bazin unde am întâlnit o specie nouă, turistul. Nesimțit și prost până în pânzele albe, căci dacă te uitai așa la ei nu le-ai fi dat nici mătura să meargă pe stradă, aceasta fiind o muncă nobilă. Și totuși prețurile la un hotel de 5 stele sunt mărișoare. Două personaje și copilul lor erau la piscină și își făceau poze din greu. Stăteau mereu în mijlocul bazinului, pentru că în mintea lor li se cuvine totul. Copilul trăgea isteric de placa foarte bine înfiptă unde scria adâncimea apei, placă lipită, desigur. S-a chinuit o vreme până a reușit să o rupă. Ei bine, ce contează? Mirificul său tată stând în mijlocul bazinului ca o balenă eșuată nu a fost impresionat de mizerii întreprinse de copilul său. Mama domniei sale zăcea pe șezlong butonând cu frenezie telefonul. Dacă stau să mă gândesc bine, sunt exemplul reprezentativ pentru țara noastră.
Nu aveam acea educație de a ne uita puțin și în jurul nostru, de a face tot posibilul să nu ne comportăm ca niște găini isterice aflate în mijlocul grămezii, de a încerca să trăim în societate frumos, curat. Noi știm doar că este foarte important să atragem atenția, să ne împopoțonăm cât mai mult, să facem cât mai mult zgomot, să avem mașini cât mai mari și lucruri de genul acesta. Suntem mici, lași, needucați și incredibili de bătuți în cap. Culmea este că dumnezeu însuși, dragul de el, poate să vină la conducerea țării căci absolut nimic nu se va schimba.
Cu ocazia vacanței de iarnă stau liniștită în siguranța casei mele, cât mai mult posibil, pentru că și cele câteva momente pe afară sunt greu de îndurat.
