Noi am mai discutat despre citit, chiar în ultimul articol https://slashacudetoate.eu/cu-cititul-la-plimbare și cred că este suficient de clar că nu stăm bine la acest capitol, iar statisticile sunt dezastroase la noi. Dar acum am citit ceva și mai frumos. Avem noi o carcteristică care ne place mult și pe care o hrănim din greu, sobismul. Articolul publicat într-o faimoasă revistă online de cultură ne spunea că nu se mai poartă cititul rapid, că noul concept aprobat este cel de slow read. Poftim?
Nu se mai poartă cititul rapid? Dar s-a purtat până acum? Adică, stai așa, cum nu se mai poartă? Și acum o carte trebuie „mestecată„ spunea acolo. Un comentariu spunea că nu se cade să citești 1000 de pagini în două, trei zile, adicătălea e cam de porc, căci însemnă că nu ți-ai dat timpul necesar de a ajunge la esență. Mhm.
Mereu avem discuția despre trend. Ne îmbrăcăm așa cum dictează unul sau celălalt, așa și mâncăm și mai nou viteaza cu care citim este dictată tot de altcineva. Eu citesc repede, că așa citesc eu de când mă știu. Sigur că totul depinde de carte. Când vorbim despre un titlu de specialitate citesc mai lent, căci trebuie să mă documentez, să notez, să înțeleg niște lucruri. Însă la beletristică în momentul în care găsesc o carte care mă prinde șansele sunt foarte mari să fie gata foarte repede.
Acum, întrebarea este de ce contează? Fiecare citește cum vrea, cum poate, cum îi pică bine. Dacă nu mai pot de nerăbdare să văd ce se întâmplă mai departe am să dau repede paginile pentru simplu motiv că așa vreau eu.
Avem ghidul trendurilor de citit ( neapărat ceva care sună pompos și filozofic, sau în România merge bine despre cât de greu am dus-o în comunism, chiar dacă nu eram născuți pe atunci sau o tanti care ne spune cum e cu dragostea, femeile independente și lupta lor pentru reușită, toate citite lent, mestecate, desigur), de mâncat ( bio, desigur, căci este foarte important, mai ales pentru părinții care insistă să se întâmple asta, căci copilașii sunt alergici la orice și nu este sănătos să … ) și nu în ultimul rând avem ghidul ștersului la fund.
M-a enervat îngrozitor de tare partea cu nu mai este la modă să citești repede. Am simțit gust de sânge și ficat în gură. În ce naiba de lume trăim? Cartea mi-a fost cel mai bun prieten de când mă știu și am reușit să supraviețuiesc câțiva ani buni fără să știu care este trendul. Suntem snobi, rău de tot, rău de tot.
Și unde se discută despre așa ceva?! Incredibil! În România! Suntem plini de personaje care nu înțeleg ce scriu, nu punem mâna pe cărți decât le punem sub monitoare ca să stea mai sus, suntem dezbinați și plini de ură din simplul motiv că suntem lipsiți de educație și de cultură și asta e problema noastră, pe bune?! Nu citim suficient de lent, nu digerăm suficient de bine o carte?! Păi nu o digerăm deloc, pentru simplul fapt că nu o citim deloc. Nu ne interesează cartea în sine, ci cum dă ceva legat de carte. Sobi!
Următorul articol va trebui să fie despre spălatul lent la duș, să digerăm săpunul, după care vom avea multe cazuri de indigestie.
Zilele trecute ne spunea o prezentabilă domnișoară economist cum ei îi este rușine de faptul că vestul țării, de unde se trage domnia ei, nu se desparte de județele sărace și needucate care îi provoacă greață. Ei bine atâtea greșeli de exprimare în cinci rânduri nu am mai văzut de mult. Și mie mi-a fost rușine că trăim într-o lume care îi permite unui astfel de personaj prost și incult să îi batjocorească pe alții. Mă gândesc că domnia sa va lua acum cărțile și le va citi lent, conform trendului. Din păcate poate să și mestece cartea, că tot degeaba.
Suntem din ce în ce mai siniștri și triști, din ce în ce mai răi și mai proști. Stăm în continuare în costum, cu cravată și în șosete, pentru a nu murdări covorul cel nou. De ce oare? Este simplu? Neam de neamul nostru nu a avut covor și acum că noi avem supra compensăm. Iar asta nu va arată decât faptul că suntem nimicuri. Ne cramponăm la cele mai neimportante lucruri pentru că nu înțelegem cu adevărat esența, ci vrem doar să expunem niște imagini pentru alții, niște concepte de doi lei. Totul este despre snobism
Nu am o mare dragoste pentru religia creștină, aș zice din contră, dar știu o vorbă excepțională, care rezumă foarte corect povestea cu cititul slow. Hristos ne arată calea, însă noi ne cramponăm în deget.
Vă mai aștept,
Ioana Trif
