Timpul

Ascultam un documentar despre Revoluția Franceză și mă gândeam cum nimic nu se schimbă defapt, cum timpul este legat doar de data de expirare a omului, căci în mare lucrurile doar se transformă.

Azi m-am gândit de la început la noțiunea de timp. Este foarte interesant că atunci când ești mulțumit și fericit, când lucrurile merg bine și simți că ești acolo unde îți este locul, atunci timpul trece mult mai repede. Cred că acesta este prețul pe care îl plătim pentru fericire, ne apropiem în goană către final. Atunci când lucrurile merg rău, când ești psihic terorizat timpul uită să mai treacă, așa că vedem lucrul acesta ca pe o pedeapsă, dar în mintea mea lucrurile stau pe dos.

Foarte interesant că nu prea ne uităm la trecutul îndepărtat, avem mereu tendința de a crede că tot ce ni se întâmplă este nou și nu ne poate înțelege nimeni, pentru că nu știe nimeni cum este să te simți așa. Mă gândesc, atunci când viața mi se pare nedreaptă că unii oameni au fost arși pe rug pentru vrăjitorie și îmi mai trece așa un pic. Cancerul, este o boală oribilă și nedreaptă, dar vai, jumate din glob a murit de ciumă. Unde văd eu diferența? Au murit oamenii aceea de ciumă, singuri, pentru că nu vroia nimeni să se apropie de ei, mai rău părinții și-au îngropat copiii și apoi au supraviețuit. Dar eu cred că soarta are un anume fel de a aduce echilibrul în lume. Un documentar despre ciumă spune că după această epidemie condițiile de viață pentru supraviețuitori s-au îmbunătățit considerabil. Natura, deci, a ales cu cine vrea să meargă mai departe, indiferent de locul în societate sau mai știu eu ce alte carcteristici strict omenești.

Este dezastros la nivel personal, individual, însă toate lucrurile se află într-un tablou mult mai mare și nu prea contează ce ne place sau nu, pentru că se întâmplă. Ar trebui totuși în zilele noastre să ne uităm mai atent la lecțiile pe care le are timpul și istoria de oferit pentru că ne aflăm într-un moment al informației, avem acces la atât de multe, dar nu, uităm, nu ne interesează.

Excelent exemplul Revoluției Franceze, când cei doi regi erau extrem de urâți, erau corupți, inculți și toate cele, apoi spiritul revoluției s-a ridicat până la teroare. Moarte, tortură, nedreptate, haos, exagerare aduse din mâinile celor cunoscuți ca fiind incoruptibili, ca fiind imaculați. Aici văd eu greșala și îmi asum toate înjurăturile și îmi asum și să se râdă de parerile mele proaste și incorecte. Am spus și repet, nu țin cu acestă putere de la guvernare, decât din punct de vedere democratic și anume că au ajuns acolo prin vot. În rest, sunt de acord cu toate cele, dar văd pericolul în ipocrizia celor din cealaltă parte. Nimeni nu este incoruptibil și demagogismul ăsta exagerat și faptul că se simte nevoia de dezinformare, că se crede că cei din stradă au mai multe drepturi față de celilalți. ”Sunt foarte mulți oameni în stradă și ei cred și vor și trebuie”, bun și cei din casă? Pariu că mâine dacă se fac alegeri tot ei vor câștiga?

Și acum începem, da, că dau faină și fac și dreg și de aia. Alo, democrația? Nu mai vrem să voteze toată lumea, defapt dacă se poate, vrem să controlăm cu cine votează. A, da? Ce fain e să lupți pentru democrație, nu?

Cred că în momentul în care au venit comuniștii la putere, în toate țările, nu doar în Rusia, pătura mare a populației s-a bucurat, mai ales s-au bucurat de faptul că au sărit pe cei bogați. Sau poate că noi credem că regimul de dinaintea comuștilor nu avea bogătani. Vaaaai, era un băiat, îi ziceau Nababul, așa era de sărac, bietul de el. În Rusia l-au omorât pe țar și pe toată familia și poporul a fost mulțumit, că era bogat, că era corupt, că țatina era spioană. Sigur că nu aveau vină copiii aceea, mai ales cel mic și bolnav și vai steaua lui, dar hei, trebuia să moară. Cei corecți, cei care au dreptate au ajuns la putere și asta au făcut.

În Germania, când au venit la guvernare niște băieți, s-a bucurat poporul de numa. Cine crede azi că au fost obligați, sau ceva de genul acesta, este naiv. Le-a plăcut mult de tot ce au auzit, iar demagogii de pe lângă nici nu s-au obosit să ia atitudine. Ăia care ne explică nouă azi cum e cu democrașia, cu drepturile, cu de toate așa, aceea care ne bagă pe gât toate mizeriile lor și noi dăm din coadă, nu s-au obosit să se lupte pentru regim, așa cum trebuia. Dacă nu erau ei în mod direct atacați, nici prin cap nu le trecea. Ipocrizie, demagogie. Dacă nu există un interes, nu se face nimic. Asta că pentru dreptate și anticorupție sunt povești. Fiecare are povestioara lui, dar trebuie păstrat clar Făt Frumos în basme.

De aceea spun că un pic trebuie văzut, nu pe cine vrem să dăm jos, că este clar de cele mai multe ori, ci pe cine vrem să punem în loc. Mai spun încă o dată, că am senzația că se tot uită, democrația este regimul care favorizează majoritatea, care extinde drepturile de bază către toate clasele sociale. Regimul care favorizează minoritatea nu va fi niciodată democrație, decât în mintea unora.

235254341 3956599054469022 1982880106145174197 n 1 - Timpul
Ultimele postari ale lui Ioana Trif (vezi toate)
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *