O carte pe gustul meu, de la primul cuvânt până la sfârșit. Mereu am fost atrasă de legende, mai ales cele care au vechime, de pe vremurile când vechii zei călcau pământurile. Ahile, mhm, mi se face pielea găinii când îi aud numele. Troia, o cetate a cărei istorie nu încetează să se sfârșească.
În „Tăcerea femeilor„ ne vorbește Briseis, o femeie nobilă capturată în războiul Troiei. Ea este premiul lui Ahile și nu are decât să îi facă acestuia pe plac. Ei bine, sunt multe secrete care stau să iasă la iveală și nu se știe dacă lucrurile sunt exact așa cum par, sau sunt mult mai complicate.
Bărbați înnebuniți de setea unui război crunt fără să știe mereu pentru cine și pentru ce, cert este că pentru femeile lăsate în urmă soarta nu este atât de blând cât să aducă moartea.
Lupta lor pentru supraviețuire este, de multe ori, mai teribilă și mai grea decât cea a bărbaților, sau cel puțin mai lungă. O carte pentru care îți trebuie stomac, nu este despre dragoste, ci despre război, despre cei care câștigă, cei care mor și cei care trebuie să supraviețuiască.
Extrem de interesantă punerea în scenă a unor vechi actori, aceeași poveste, alt narator. Incredibil cât de tare se schimbă lucrurile!
Cartea se găsește aici:
