Parcă nu am mai vorbit de ceva timp despre un roman și-mi era dor. Am citit câte ceva care mi-a plăcut, de exemplu „Soțiile„ de Tarryn Fisher. M-a ținut în priză și mi-a dat voie să mă gândesc la ce se întâmplă în următoarele pagini. Pentru început mi s-a părut o poveste ciudată, adicătelea ne iubim de nu se poate, avem o relație minunată, dar soțul meu mai are încă două neveste și pe mine mă vede cu programare, ca să nu existe . Păi cum vine asta? Dragostea asta e ciudată tare de tot.
Totuși problemele nu se opresc la poligamie, nu de alta, dar vestitul soț ascunde niște secrete îngrozitoare. Și de acolo se pornește nebunia. Da, a fost foarte interesantă și intrigantă, o poveste ceva mai altfel, să zic așa, un thriller cât se poate de reușit.
Ce să mai spun? Mi-a plăcut pentru că m-am tot întrebat ce se întâmplă, am mers alături de personaj la fiecare pas și m-am tot gândit ce urmează mai departe. La unele momente m-am așteptat, altele m-au luat prin surprindere, iar câteva m-au șocat. Deci am mers așa, ușor, de la ciudat, la anormal, la oau. Cât de bine cunoaștem omul de lângă noi? Câte adevăruri vrem să vedem cu adevărat? Și cât de puternic trebuie să fie neobișnuitul pentru ca să-l vedem ca pe un anormal care miroase ciudat? Mi-am pus o grămadă de întrebări, la unele nu am găsit încă răspunsuri.
Vă invit să încercați aici: