Și am început!

  A venit 2020 și am început în forță cu un subiect sensibil pe care l-am atacat fără probleme, știind desigur, că are să îmi aducă înjurături multe. M-am luat de papa și nu îmi pare rău. Dar lumea nu știe întreaga poveste așa că m-am hotărât să încerc să o spun. 

  Nu am treabă cu religia creștină, suntem pe artere paralele, nu este un secret. Nu am treabă cu credința, spun pentru a mia oară că pentru mine este ceva cât se poate de personal, ci am treabă cu instituțiile. Am tras în biserica ortodoxă de multe ori, încă nu m-am legat de cea catolică. 

  Ei bine, am fost la Roma, în vacanță. Iar pe 1 ianuarie, în fața bisericii Sf. Petru papa Francisc urma să iasă cu un discurs. Bun, am zis, hai să mergem. Nefiind o mare sărbătoare religioasă, pe 1 ianuarie papa are un discurs, să spunem, mai filosofic. 

  Papa Francisc mi-a fost drag de la început, l-am admirat și am crezut că într-un final biserica a înțeles că în acest secol trebuie să fie mai umană, mai apropiată de problemele cu care ne confruntăm zilnic. Și până acum acest papă a reușit. Și pentru că el mereu spune că aparține credincioșilor, dar mai ales necredincioșilor am zis să merg să îl văd. 

  Să ne înțelegem, pentru mine papa este un om. Nu unul ca oricare altul, pentru că are o influență foarte mare, dar totuși un om, un conducător, un lider. Dar la final, când se trage linia, un om. Ei bine, ținând cont de ceea ce se întâmplă în Australia, de focul care nu se mai oprește și de lupta pe care o duc oamenii de acolo, atâtea suflete nevinovate care au murit în chinuri groaznice, m-am dus acolo cu gândul la ei, cu ideea că papa va vorbi despre asta, că va spune oamenilor cu ce pot ajuta, fie chiar și cu un gând bun, că va spune cum biserica lui va întinde o mână de ajutor. Așa am avut în cap și în suflet. 

  Ei bine papa a ales să vorbească despre religie și numai despre religie. Și-a centrat discursul pe Maria, mama lui Iisus, importanța și sacrificiul aceste femei, pe cum o femeie nu are voie să fie atinsă nici măcar cu o floare, pe importanța femeii în general. Acum, poate că se simte vinovat față de femei și despre felul în care biserica s-a comportat cu acestea și pe alocuri se mai și comportă, sau mai mult a vrut să fie cu discursul în marele trend al feminismului actual, sau a vrut să sublinieze, într-un mod foarte fin, antagonismul cu islamul și felul lor de a vedea femeia. Deci a fost un discurs chipurile religios, cu un substrat politic enorm. 

  Nimic despre Australia, nimic despre Siberia, nimic despre Amazon, nimic despre toate dezastrele din 2019, nimic. Și da, eu personal m-am supărat pe el pentru asta și nu îmi este teamă să o spun și nici nu mă interesează cât de mulți își dau ochii peste cap că eu, un necredincios, un neica nimeni mi-am permis să spun despre el. „Nici măcar nu ar trebui să ai voie să te uiți la el„ – ei ce să-ți spun!

  Am plecat de acolo dezamăgită și este dreptul meu. Am bătut Roma în lung și-n lat, iar când am ajuns seara la hotel, la televizor era un întreg circ ce îl avea în centru pe ocupantul scaunului lui Sf Petru. O femeie se apucase să trag de papa Francisc, iar acesta a lovit-o peste mână. Sincer am râs bine când am văzut filmarea. 

  Ca să vezi soarta! Ei bine, m-am uitat foarte atent la tărășenie. Mie mi s-a părut că omul s-a speriat efectiv și a avut o reacție necontrolată. Acu discuțiile au mers mai departe. Papa nu are voie să se sperie, papa nu are voie să reacționeze așa, papa tocmai ce a terminat de spus că nu ai voie să ridici mâna la o femeie și așa mai departe. 

  Și toate astea pentru că papa nu este privit ca un om. Eu nu m-am supărat pe el pentru asta, cred că sunt exagerări și desigur ironia sorții 🙂 Totuși, ar trebui făcut ceva cu gărzile de corp care au fost un pic cam pe lângă. Și nu, nu este normal să tragi de un om, fie el chiar și papa. 

  No bun, asta este întreaga poveste. Acu puteți continua cu înjurăturile!