Scoția, locul meu de poveste

  Am făcut câteva excursii, nu destule, niciodată destule. Dar la acest moment Scoția se află în topul listei de preferințe. Mi-a plăcut atât de mult și m-am simțit, ei bine, m-am simțit ca acasă. Mai rar un asemenea sentiment. Cu siguranță mă voi întoarce acolo, pentru că are atât de multe de oferit, iar eu am atât de multe de primit din partea acestui pământ absolut magic. Am început aventura cu Edinburgh, superba capitală a scoțienilor încă din secolul 15. A fost absolut spectaculos, încă de la primii pași. Totul pare desprins dintr-o poveste, poate să fie un fantasy, sau poate să fie un roman istoric, poate să fie un vis.

  Am fost în vizită la fabrica de whisky, normaal! Whisky Experience, în centrul orașului a fost o vizită fabuloasă, plină de zâmbete și senzații tari și la propriu, pentru că a fost cu degustare și la figurat, pentru că am aflat o mulțime de informații noi despre această industrie. Călătorești prin fabrică într-un butoi pe șine, prea tare, nu? și peste tot apar fantome de tot felul. Genial! Vreau să mai merg acolo, asta este clar.

  Bine, să ne înțelegem, au fost o mulțime de experiențe, de locuri, care mai de care. Cu siguranță nu voi putea spune despre toate, plus că despre unele nu merită scris/citit, pentru că sunt de simțit, sunt de văzut, pentru că nu prea există cuvinte despre ele. Bun, dar vreau totuși să zic câte ceva despre Stirling, neapărat. Este superb și mi-a dat o senzație de călătorie în timp. Este cocoțat pe un deal, stă mândru acolo și noi l-am văzut scăldat în razele soarelui. A fost casa Mariei Stuart, știți voi, Mary Queen of Scots, nu doar a ei, bineînțeles. Superb loc, plin de flori, cu încăperi mari de piatră și tapiserii, care mai de care mai interesante.

  Inorogul, este prezent peste tot în castel, ba chiar are și o cameră care îi aparține doar lui. M-a făcut să zâmbesc, ori de câte ori i-am văzut chipul simpatic prin castel, acel animal despre care se spune că nu există, oh, că nu a existat niciodată, dar care este simbolul național al Scoției. O creatură magică și nobilă, cu mari puteri de vindecare, până la urmă despre asta este vorba, nu-i așa? Mai aveam nevoie și de legende, de lucruri magice, de speranța unei lumi pe care nu o putem atinge, dar care este parte din noi.

  La Sterling cel mai mult mi-a plăcut bucătăria. Nu râdeți, că a fost o călătorie extraordinar de grea. În bucătărie erau o mulțime de statui din ceramică, personalul din bucătărie, câini, pisici, cu toții adunați acolo și mâncare. Multe feluri de mâncare. De ceramică, da? Dar arăta bine, foarte bine. Ochiul vede, creierul crede, pofta vine. Și mai mult, au împrăștiat miros de copt prin bucătărie. A fost atât de dureros! Nu pot spune ce frumos mirosea, habar nu am, a pâine, a plăcintă, a ceva în cuptor, nu mai contează ce, ideea este că se auzeau stomacurile care protestau intens. Și toată lumea râdea și se bucura, ca și cum eram cu toții la un festin.

  Bine, ce am mai văzut? Păi am fost la Dunfermline Abbey, unde este îngropat faimosul Robert the Bruce. Abația este spectaculoasă, un loc liniștit și frumos, interesant. Acolo am cunoscut o veveriță, care s-a oferit să ne arate împrejurimile și să ne bucure. Ne-am uitat prin catacombe, ne-am împrietenit cu un călugăr tinerel pe care l-am bâzâit la cap cu o mulțime de întrebări.

  Poate că noi suntem niște ciudați, da, nu aș contesta această concluzie, pe unde mergem căutăm locuri, hm, cum să spun? Bântuite. Poate. Cimitire, palate ciudate, locuri întunecate, cum ar fi. Nu bântuite, dar care arată ca și cum. Sau poate bântuite, nu știu, nimeni nu știe. În Scoția găsești așa ceva, nimic de zis. Cimitire foarte vechi și interesante, clădiri, ruine, lacuri în care locuiesc monștrii, știți voi.

  Da, am fost în excursie pe Loch Ness, acolo unde zvonește că ar locui Nessie, un monstru mitic, care este căutat de multă vreme. Acum, lăsându-l pe mostruleț, zona este minunată. Cred că am uitat să spun că Scoția este un paradis verde. Da, au parcuri, au păduri și de asemenea au zone sălbatice, multe. Peisajele naturale sunt cât se poate de spectaculoase. Și au oițe, multe, crețe și simpatice.

  În Scoția îți vine să mergi, să tot mergi, să te pierzi pe insule, să te tot uiți cu gura căscată la clădirile lor minunate, palate, statui, dar și la natura lor. M-am uitat la pozele făcute atunci ca să-mi aduc aminte detalii pentru acest articol și mi-am adus aminte cât de bine m-am simțit acolo, cât de aproape de tot ce am văzut. Da, clar mai este nevoie de o excursie.

  Aș mai vrea să vorbesc despre încă un loc și anume castelul Glamis, o minunăție despre care se spune că a fost inspirația lui Shakespeare pentru vestita piesă Macbeth. De asemenea este casa în care a copilărit regina Elisabeta și locul ei preferat. Este mai mult decât un castel, este o bijuterie înconjurată de grădini cu legume, fructe și flori, un loc plin de animale și păsări, care sprijină comunitatea rurală din zonă. Este un loc plin cu povești, înțeleg de ce regina era îndrăgostită de el și fugea acolo de câte ori prindea ocazia. Spuneau așa, regina când se supăra, când avea un moment greu, venea în Scoția. Nu, fugea în Scoția. Îi plăcea să se plimbe și să călărească. O cred pe cuvânt.

  Ne-am dat și cu vestitul tren cu aburi Jacobine, excursie pe care am așteptat-o cu multă nerăbdare, dar nu a fost așa cum ne-am imaginat. Ca să fiu foarte sinceră cred că această călătorie este mai frumoasă pe dinafară, pentru că imaginea acelui tren mergând pe poduri înconjurate de sălbăticie este absolut senzațională. În tren lucrurile nu sunt atât de oau, mai ales că au avut o mare problemă cu geamurile, prin care nu vedeai mare lucru. Totuși, am deschis un pic geamul și ce să zic? Peisajele te dau pe spate.

  Când am vizitat noi Scoția, regina Elisabeta murise de două zile și peste tot erau poze cu ea, flori și momente de omagiu. Am văzut acolo mulți oameni cu lacrimi în ochi și mi-am dat seama că a fost iubită foarte mult și sincer.

  Ne-au plăcut tare mult scoțienii, ne-am înțeles foarte bine și Scoția ne-a iubit, pentru că am stat acolo o săptămână și nu am prins nicio picătură de ploaie, numai soare și vreme superbă. Pe drum spre aeroport a venit furtuna. Scoția a plâns după noi și noi după ea.

  Va urma articolul cu părțile administrative, cazări și întâmplări amuzante, ca să nu uităm că până la urmă vorbim despre Scoția, locul meu de poveste.