Toată lumea se plânge peste tot, în toate felurile posibile, de toate lucrurile posibile. Guvernul, societatea, vecinul, ăla, celălalt. Se bate frate cu frate pentru politică, ca și cum este un politician pe acolo care susține omul și nu pe sine însuși. Eu propun să ne mai calmăm un pic.
Problema este guvernul. Pfuuu…bine ar fi. Problema este partidul x. Pffuuuu și asta ar fi bine. Căci atunci am ști că prin eliminarea lor nu vom mai avea probleme. Dar nu este așa. O parte din țară crede că este mai importantă decât cealaltă, fără să vadă că la conducerea sa stau aceeași trădători ca și în partea cealaltă și problema este legată de locul în care se afla ciolanul. Dacă acesta s-ar muta mâine în cealaltă parte, atunci am avea exact aceleași probleme, doar cu ciolanul în altă locație și cam atât. Din ideea de desparte și cucerește noi nu am învățat nimic, pentru că ne despărțim singuri cu multă grație.
Problemele sunt multe și există peste tot. Specia umană este foarte amuzantă. Trăim cele mai pașnice vremuri și culmea, cele mai sigure. Speranța de viață este tot mai mare, condițiile de viață tot mai bune și discut aici despre locurile unde trăim noi. Căci Europa, așa cum este ea, chiar și România așa cum este ea sunt locuri în regulă.
Omul modern e învățat să i se dea, să i se facă, să primească. Ce s-a cam uitat este faptul că omul este un sac de oase și la un strănut moare. Atâta spectacol și circ facem de nu se poate. Avem conceptele astea de adevăr, corectitudine și mai știu eu ce, pe care nu le înțelegem în totalitate, dar le dorim aplicate. Mereu va exista cineva nemulțumit, căci nu se poate altfel. Avem oportunitatea de a ne comporta normal, bine și firesc, nu ne oprește nimeni. Dar noi o facem în comparație cu alții. Adică de ce să merg în doi pași până la trecere dacă uite, alții trec pe unde nu trebuie. De ce să plătesc taxe dacă uite, alții nu o plătesc. De ce să fiu corect dacă alții nu sunt. Dar frumusețea umană stă în asta, în a face ce trebuie chiar dacă alții nu o fac. Abia aici intervine liberul albitu. Iar în societate, da, depinzi de deciziile unora și altora, dar nu din toate punctele de vedere.
Un prieten bun crede în bunătatea omului. Eu nu cred, cred doar în educația sa. Iar educația, cel puțin cea primară stă în puterea exemplului. De aceea este bine ca un copil să fie înconjurat de bunătate, ca să se educe să fie bun, nu pentru că este deja din naștere. De aceea sistemul de învățământ este foarte important și niște băieți faini au înțeles asta. De aceea facem revoluție pentru orice, de la drumuri la drepturi, dar nu facem revoluție pentru învățământ. Păi momentul în care ies niște generații educate atunci vor ieși generațiile cu putere de schimbare. Dar atâta timp cât copiii sunt tot mai obosiți, încurajați să repete ce a zis profesorul în loc să gândească singurei, să aibe mințile încătușate în ceea ce trebuie, în loc să fie libere în ceea ce se poate. Dar atunci ce mai fac miile de politicieni înnebuniți de putere și de bani și mai importanți ce fac copiii lor proști ca noaptea?
Și în familie ideea că o gură de aer proaspăt, sau o faptă bună, gratuită este mai bună decât un exercițiu la matematică poate fi uneori o blasfemie. Îmi aduc aminte când eram în clasa a 8-a de 1 decembrie m-a dus să văd parada. Am fost întrebată de ce nu am stat să învăț. Ca mică idee, mă bucur că am mers să văd, cu asta am rămas. Și școala trebuie să fie echilibrată, iar metodele comuniste de profesorul este și face și drege și copilului trebuie să îi fie teamă că așa ajunge să facă trebuie să dispară, la fel și metodele actuale de trebuie să facă de toate, să nu înțeleagă nimic, să fie toată lumea plină doar de drepturi și păreri exprimate aiurea, trebuie să dispară și ele. Din păcate ne uităm la cei de afară pentru orice, dar nu pentru ce trebuie, căci asta ar însemna că trebuie să depunem un efort.
Vom găsi mereu scuze pentru orice, pentru orice nu am făcut, sau pentru orice decizie proastă pe care am luat-o, va fi mereu o scuză. Nu vom avea ce trebuie, vom fi provocați, răul și stupidul vor fi mereu în jurul nostru. Ideea este reacția pe care o avem la astfel de stimuli. Iar o reacție bună depinde numai de educație.
Avem tendința să exagerăm, ca dovadă stau cozile interminabile din magazine, nebunia cumpărăturilor, cum se spune febra sărbătorilor. Mă uitam și la programul magazinelor de sărbători. Vai de capul angajaților. Dar nu sunt și ei oameni, nu au și ei sărbători și familie și toate cele. Nu avem brusc niște stomacuri în plus, există și frigider, plus că e frig afară și de asemenea cadouri și toate prostiile se pot cumpăra din timp. Nu îmi plac sărbătorile sub nici o formă. Sunt dovada clară a faptului că umanitatea nu înțelege nimic și balanța este înclinată. Colindele cântate din octombrie, peste tot și în toate felurile, deși nimeni nu le mai simte cu adevărat de sute de ani, ci o face pentru că trebuie sau pentru că așa e tradiția. Totul este mult, este exagerat și a devenit stupid.
Mi-aș dori să nu mai fim proști, să nu mai fim răi, să nu mai simțim nevoia să facem rău ființelor lipsite de apărare, să ne vedem de viață fără a ne băga în viața altcuiva. Mi-as dori foarte multe, majoritatea imposibile. Așa ca trebuie să înțeleg că asta este.
Un moment de respiro trebuie să avem. Și trebuie să ne mai calmăm un pic, căci puteam să trăim mult mai rău și da, putem să o facem și mult mai bine, doar că uneori soarta mai așteaptă și să joci mingea, nu doar să aștepți să ți se dea. De asemenea universului îi place și să te oprești din dat cu fundul de pământ și să ai un moment de recunoștință. Deci este vorba despre echilibru, mereu, în orice. Dar ajungerea la echilibru nu se face nici prin plâns, dar nici prin pumni, ci este muncă, cea mai grea muncă, care implică fiecare particulă a noastră și a mediului înconjurător.
Un singur lucru este clar, în viața asta TREBUIE un singur lucru și anume să murim. În rest lumea e plină de surprize, foarte multe plăcute dacă știm să le vedem.
