Vine paștele imediat, Brașovul freamătă, cumpărăturile se fac peste tot la un nivel așa de mare încât am senzația că se va mânca cu mai multe guri. Sunt un trecător nevinovat în aceste povești, care s-a bucurat de o plimbare și de faptul că prima zi de vacanță mi-a permis să mai îmi dezmorțesc oasele și să mai povestesc cu o prietenă dragă sufletului meu, pe care din păcate nu apuc să o văd la fel de des pe cât mi-ar plăcea.
Lumea cară plase, se învărte, străzile sunt blocate, nu ai pe unde să circuli, cartierul Tractorul este plin, iar centrul civic se pregătește pentru deschiderea unui nou mall, care va fi cu siguranță la fel de plin ca și celălalt.
Plec în sfărșit din zona respectivă cu un gust amar, ca de fiecare dată, merg pe jos pe la mine prin cartier să mai iau niște aer proaspăt. Un om caută prin gunoaie, un copil cerșește flămând la colț, un amărăt de câine este bătut și jerpelit.
Un bătrân care lucrează cu ziua ca să își întrețină copilul bolnav este atacat în gara Brașov și bătut cu bestialitate de doi monștri cu chip de om, tineretul, speranța fiecărei țări, cu frezele făcute, pensați, plin de selfiuri.
O femeie se chinuie cu un adăpost de câini, să îî ajute și pe amărâții aia, să aibe și ei ceva de mâncare, sau poate dacă sunt norocoși o familie care îi iubească. Nu are bani să mai plătească la veterninari.
Spitalele sunt pline de bolnavi și goale de medicamente și condiții, protecția copilului este un sistem la pământ (cine nu este de acord cu mine îl invit să meargă să lucreze acolo pe salariul minim pe economie și apoi mai povestim).
Bisericile sunt pline, românul este acolo, aprinde lumânări, se roagă, plătește popii șpaga necesară pentru salvarea sufletului său. Iese afară și este mulțumit, a ținut post, a fost la slujbă, s-a spovedit, s-a împărtășit, este curat ca lacrima. Vede un câine, îi dă cu piciorul, aruncă gunoiul pe jos, pentru că e țara lui, mamă-sa i-a facut-o cadou, mere în pădure, pușcă cerbul și îl pune pe tractor, e dreptul lui, taie copacii și vinde lemnul străinilor, după aia leșină că primim premiu pentru lupta anticorupție, vede un cerșetor, îl scuipă, e deștept, curat și frumos, face politică, le știe pe toate, cine mai este ca el?!
Nu mai trebuie deci să întindă o mână de ajutor celor aflți în mizerie, celor care au nevoie, nu mai trebuie să ierte, să bucure. Am dat jos o dictatură, cu ajutorul lui Dumnezeu desigur, mare sărbătoare creștină 24 decembrie, îl împușcăm pe dictator. Dumnezeu o să treacă peste, chiar dacă suntem creștini și de sărbători nici să speli cu mașina de spălat nu ai voie, pentru că este păcat, dar hei, Ceaușescu merita.
Este adeptul unei religii a cărei reguli sunt bunătatea, mila și umilitatea, face pomeni și respectă tradițiile, în urma lui țara se prăbușește în Infern; Infernul o scuipă afară pentru că nu îi trebui așa ceva, mai bine ne lasă să ne stingem în mizerie.
Cum au zis păgânii, ăia, barbarii: nu avem încredere în creștini, ei propovăduiesc pacea, dar conduc cu spada!
