Anul 2018 a fost unul senzațional pentru mine, pe cât de tumultos, pe atât de minunat. Am făcut multe lucruri pentru mine și am descoperit o mulțime de minunății. Am redescoperit importanța scrisului pentru mine, o partea sufletului meu pe care o pierdusem de ceva timp. Am făcut foarte multe greșeli la viața mea, cele mai multe au fost față de mine. Am să încerc ușor să revin. Am ascultat minunatul sfat de a face acest blog și am pornit încet la ceea ce era acum ceva timp totul pentru mine, scrisul.
Am realizat cât este de important să faci ceea ce te mulțumește, nu ceea ce îi mulțumește pe alții. Este adevărat că toate acestea le-am realizat în timp și au costat, dar a meritat.
Minunatul an m-a învățat că nu trebuie să te împiedici de păreri și piedici, indiferent cât sunt de răutăcioase și fără bază. Trebuie să ști ce vrei și să urmezi calea, pentru că soarta stă lângă tine. Trebuie doar să deschizi ochii și să îi dai mâna. De învățat trebuie să înveți mereu, din orice. A face mereu același și același lucru și să te aștepți la alte rezultate este curata definiție a nebuniei. Dacă lucrurile nu merg într-un fel anume trebuie să schimbi ceva.
Omul nu prea este un mare fan al acestui lucru, căci presupune curaj și presupune ceva dezordine. Dar hei, ca să faci ordine, trebuie mai întâi să creezi un pic de haos. Nu poți să fi ținut mereu de mâini și de picioare, să joci mereu așa cum îți cântă cei din jur și în același timp să ai și un suflet liber.
Neh, trebuie să ști că atunci când nu ești bine tu ești cel care trebuie să lupte. Sunt unele lucruri care nu depind de noi și asta este un fapt care trebuie acceptat, căci te poate înnebuni. Pacea lumii nu stă la mâna mea, însă pacea mea depinde de mine. Oriunde mergi ai posibilitatea de a da de oameni extraordinari care își lasă amprenta asupra ta, pe care trebuie să îi porți în minte și în suflet cu toate că variabilele vieții se schimbă. De asemenea dai de idioți la tot pasul, care te marchează și așa trebuie să fie, pentru a putea analiza ce se întâmplă, să nu ajungi așa. Dar acolo tre să ști când să pui punct. Nu te poți lua la discuție cu fiecare prost, nu poți să-ți încleștezi pumnii sau gura de câte ori simți nevoia să o faci. Este bine să îi lași în plata lor, căci altfel felul în care vei ajunge nu va fi prea strălucit.
Este bine, deci, să crezi în tine, să îți hrănești mintea cât mai bine, un lucru foarte important. Omul modernă stă cu informația sub nas mereu și asta l-a făcut să creadă că nu mai este necesar să citească, să se uite, să îți pună întrebări. Asta se vede în ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Copilul trebuie să fie liber să se joace, să se dezvolte, să citească, iar adultul trebuie să mențină toate aceste lucruri.
Să citim, să purtăm discuții pe diferite teme, să vedem locuri, să ne bucurăm, să ne jucăm, să ne întreținem mințile și corpurile. Contrar lucrurilor pe care le auzim toată viața, nu suntem aici nici pentru a-l servi pe dumnezeu, nu de alta, dar nu are nevoie și nici pe alții indiferent cine sunt aceștia. Am descoperit că atunci când ești înconjurat doar de energii negative, este bine să faci mulți pași în spate și să fugi, căci așa ceva roade din tine. Am descoperit că traiul nostru stupid ne poate face praf trupurile și port lupta de a-mi reveni și pe aceste părți.
Am aflat multe, foarte multe, dar cea mai importantă lecție a fost că totul depinde de mine și de lupta mea. Să îngenunchezi la mila cuiva, de pe pământ sau din afara lui și să aștepți să ți de dea, nu-i treabă. Să stai toată ziua și să dai vina pe te miri cine, de la șefi la guvern, iar nu este treabă. Nu te oprește nimeni să trăiești corect, chiar dacă scuze pentru a nu face asta se găsesc pe toate drumurile.
Am aflat multe despre mine, despre ceea ce am făcut greșit și despre ceea ce trebuie să fac în viitor. În mod deosebit să îmi aleg cu grijă luptele pe care le duc, căci trebuie să merite. În rest, am lângă mine și deasupra mea tot ce am nevoie, așa cum are fiecare dintre noi.
Mi-am văzut visurile cu ochii. Sunt acum exact acolo unde trebuie să fiu și mai departe este treaba mea să fac tot posibilul să rămân acolo. Dar este mult mai simplu când simți că aparții. Iar locul unde mi-am dorit să ajung a fost nu așa cum mi-am imaginat eu, ci mult mult mai frumos și mai extraordinar. Uneori nu am cuvintele necesare pentru a descrie ce am simțit pe acele meleaguri.
Vreau să scriu multe și despre multe, să merg în locuri și desigur apoi să scriu despre ele, vreau să revin în locuri unde am mai fost și despre care simt că nu le-am văzut în adevăratul sens al cuvântului, aproape și departe. Când îți vezi visele cu ochii este clar că nu trebuie să te culci pe o ureche ci să mulțumești și să creezi alte vise pentru care trebuie să te bați.
Mi-ar plăcea ca multe chestii să nu fie așa cum sunt în lume, dar am înțeles că nu pot schimba așa de multe. Fi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume, am înțeles acum la ce se referă. În nici un caz la a te bate cu lumea, ci la puterea exemplului și atât. Bunele și relele au existat în lume mereu și cel mai probabil vor exista până în momentul în care una dinte cele două categorii va înclina balanța în așa fel încât aceasta nu se va mai putea echilibra niciodată. Este drept că în ochii mei deja acest lucru a început să se întâmple, dar dacă este așa, sfârșitul poate fi doar acceptat. Dar când trag linie vreau să spun că eu sunt bine, căci puterea mea stă acolo.
A fost un an extraordinar și aștept noile lupte, noile vise, noile locuri pe care să le văd, miile de discuți și de păreri, milioanele de cuvinte pe care să le aștern, căci acestea mă tot bat la cap că vor să iasă din mintea mea.
Te pup 2018, ai fost șmecher tare de tot, vei fi tare, tare greu de egalat, asta e clar și va fi muncă grea pentru ceilalți să se pună cu tine. Dar hei, trebuie mereu să existe o competiție, căci altfel ar fi plictiseală, nu?
Ne auzim la anul!
