Ploaia este cea care spală păcatele lumii, cea care aduce bogăția recoltelor și ține în mâinile sale soarta omului. Tot ea este cea care ne încurcă uneori, dar face cumva să aflăm că mai sunt și oameni buni pe lângă noi. Tot ploaia este cea care ne arată ce treabă extraordinar de bună fac aleșii noștri. Avem povestea ploii și a biletului buclucaș.
Ieri a plouat la Brașov. Discutăm despre o distanță de o oră, de când am intrat într-o clădire până când am ieșit. Ei bine, mă tem că Brașovul se va scufunda mai repede decât Veneția dacă mai insistăm un pic. Apele curgeau pe străzile principale ale Brașovului precum Gangele când este furios.
Pe alocuri câțiva pescari mergeau cu undițele în spate, gata să își așeze scăunele în jurul bălților și să se pună pe treabă. Când plouă orașul o ia pe arătură. Nu mai știe nimeni să conducă ( ca să fin sinceri, nu prea știu oricum), toată lumea aleargă înnebunită de parcă plouă cu acid și tot așa.
Dar ce să faci, trebuie să mergi unde ai treabă. Până la urmă te usuci și asta a fost. după ce m-am dus până la capătul bulevardului, căci doar acolo este trecere de pietoni, am reușit să ajung și în stație. Din fericire autobuzul a venit foarte repede și m-am urcat.
Când te urci pe prima ușă observi că nu ai posibilitatea să validezi biletul, căci aparat există doar la mijloc. Și deci dai din coate să ajungi la mijloc, ud, vai mama ta, toată lumea se strâmbă la tine pentru că îi atingi cu apa de pe tine și tot așa. Într-un final, iată-l! Nu merge. Pufăi. Și te deplasezi ca un sac de cartofi ud spre capătul autobuzului unde există cel de-al doilea aparat. Te chinui, te zbați și atragi toate blestemele posibile. Scoți biletul. Este la fel de ud ca tine, pentru că na…
Nu poți să îl validezi, pentru că este… ud. Te chinui și te chinui și te gândești că cel mai bine este să nu apară controlul căci există posibilitatea de a se transforma totul într-un mare circ.
Începi să te bucuri atât de tare de sistemul de canalizări al orașului și de funcționalitatea și genialitatea noilor autobuze pe care locuitorii orașului le vor plăti mulți ani de aici încolo, încât te încălzești și începi să te usuci.
Totuși beletul stă pleoștit și ud la tine în mână și te gândești că va trebui să te cerți cu cei care vor veni să verifice dacă ești un cetățean bun ori ba și să îți aplice corecturile de rigoare.
Vine prima stație și o doamnă îmi întinde biletul ei, îmi spune să îl păstrez căci este încă valabil. Mai există și omeni pe lumea asta. Puțini ce-i drept dar când soarta ți-l scoate în față spui mulțumesc. Mulțumesc deci.
Ploaia nu prea stă bine cu simțul civic, vine și încurcă pe toată lumea.
Cu drag, Ioana Trif
