Anul acesta am fost din nou în Delta Dunării, sper din suflet să ajung și în 2021. Când eram copil mergeam des atât la Sulina cât și la Sfântu Gheorghe. Sunt locuri minunate, peisaje care te lasă cu gura căscată și oameni extraordinari.
Îmi aduc aminte călătoriile în Deltă, am fost acolo alături de cockerul nostru negru, Akiro, când amândoi eram niște puștani. Mergeam pe jos spre plajă, el a văzut prima oară în viața lui văcuțele păscând și s-a apropiat de ele, curajos nevoie mare, crezând probabil că sunt niște căței mai mari.
Îi plăcea apa, a iubit marea și a servit porția de ciorbă de pește pe care eu nu o mâncam. Am înotat împreună cu el în lacul Roșu și ne-a plăcut la nebunie. Azi Akiro s-a transformat în Moș Roș, personaj de poveste din cartea Copilărie fermecată ( care se găsește aici: ).
Delta Dunării îmi aduce aminte de atâtea momente frumoase, am scris un articol despre călătoria de anul trecut, se găsește aici: https://slashacudetoate.eu/poveste-din-delta-dunarii, iar acum vreau să povestesc despre un loc pe care eu l-am vizitat pentru prima oară în 2020, Pădurea Letea. În urmă cu 6000 de ani în acel loc stăpânea marea, motiv pentru care acum este o lume a dunelor de nisip alb și foarte fin.
Nu știu dacă are rost să discutăm și despre drumul până la pădure, pentru că este absolut splendid. Mergi cu barca pe canale și vezi natura într-un spectacol care îți permite să visezi. Păsări, plante și sălbăticie. Aproape că m-am simțit vinovată să deranjez un asemenea loc. Parcă omul nu își are locul pe acolo. Dar ne-am însoți pe drum cu un cormoran care nu s-a temut de prezența noastră și i-am mulțumit pentru faptul că a fost o gazdă bună.
Pădurea Letea a fost declarată rezervație naturală încă din 1938 și a intrat în patrimoniul UNESCO în 1990, după vizita faimosului explorator Jean Jacque Cousteau în zonă și după studiile concretizate de acesta.
Pe dune trăiește o singură plantă, se numește cârcelul de nisip. Ea ajută la stabilizarea dunelor și la înfrumusețarea lor grație fructelor roșii despre care înțeleg că seamănă la gust cu pepenele. O imagine foarte interesantă.
Nu mi-a venit să cred că în mijlocul nisipului tronează o pădure! Acolo se găsesc niște stejari seculari, unii dintre ei au aproape 800 de ani! Este o minunăție naturală care are o mulțime de secrete, înalte, verzi și tăcute.
Sigur că lumea vrea să vadă vestiții cai sălbatici din zonă. Ei bine trebuie să menționez că este o eroare la mijloc. Calul sălbatic este mustangul, azi pe cale de dispariție în America de sud, animal venerat de pieile roșii și tarpanul, căluțul strămoșilor noștrii. Ultimul exemplar de tarpan a murit în captivitate în anul 1918.
Și atunci ce se întâmplă în Deltă? Ei bine, răspunsul este destul de simplu. Oamenii au abandonat caii, din diverse motive, cele mai plauzibile fiind legate de imposibilitatea de a se îngriji de ei. Bietele animale s-au obișnuit, au reușit să supraviețuiască, s-au înmulțit și în același timp, s-au sălbăticit. Este adevărat că nu mai seamănă exact cu caii pe care îi știm noi, mi s-a părut că sunt cumva la mijloc între tarpan și calul domestic.
Povestea cailor sălbatici este cu du-te vino. Ei sunt protejați de lege, însă oamenii îi acuză că distrug pădurea și că sunt tot mai mulți. Unii insistă că sunt inutili și ar trebui vânați, alții au dorit să facă un ban cinstit și să-i trimită la abator. Sigur că ar putea exista soluții, cum ar fi castrarea unui număr de armăsari, eu așa o văd. Nu de alta, dar în România nu există echilibru și mă tem că ar fi vânați până la exticție, poveste pățită deja de străbunii lor.
Oricum ei sunt foarte drăgălași, iar imaginea lor a fost, pentru mine, unică. Adevărul este că întreaga pădure pare fermecată, m-a marcat raritatea ei și izul de poveste. Pe alocuri, chiar o poveste de groază, cu rămășițele cailor curățate perfect, de parcă oasele lor erau făcute din marmură, treabă executată cu migală de șacalii care se aud noaptea prin Deltă.
Mi-a venit în minte conceptul de Memento Mori și am rămas cu el, dar nu într-un mod trist, ci mai degrabă real.
Dacă vă place Slasha cu de Toate și considerați că merită, se pot face donații mai jos [paypal-donation]
