Pe sfârșit de an 2021 am urmărit o super știre: se făcea că o doamnă profesor țipa în fel și chip la niște elevi deoarece sunaseră la ambulanță pentru că una dintre colege se simțea rău. Respectiva fată îi spusese doamnei că are o problemă, dar fusese pusă la punct repede. Nu era momentul pentru o astfel de nebunie, urma un test la matematică.
Doamna profesor știa sigur că nu este o problemă, doar stupida încercare a elevilor să scape de test. Și de acolo au pornit crizele, înjurăturile și râurile de nebunie. Conform celor de la ambulanță, fata avea un atac de panică. Nu era prima dată. Sigur că aici părerile sunt împărțite, poate că tinerii de azi sunt mult prea sensibili, cu toții am trecut prin diverse și am reușit să mergem mai departe fără probleme.
Mi-am adus aminte de un episod de prin clasa a șasea, când aveam o problemă cu stomacul. Una foarte serioasă și urgentă, dar aveam lucrare. Doamna profesor nu mi-a dat voie să merg la baie, aveam altceva de făcut. Îmi aduc aminte că am scris repede, cât am putut de repede. Marele meu noroc era că știam bine materia, nu a trebuit să stau prea mult la discuții, așa că am predat lucrarea și am zburat la baie. Zburat, să ne înțelegem bine.
Când m-am întors, lucrarea era corectată iar eu am fost lăudată că am scris foarte bine, în ciuda „urgenței„ cum a fost numită la liber, în fața clasei. Eu le înțeleg pe toate, dar parcă totuși mai și exagerăm. Este un episod pe care mi-l aduc aminte perfect și după atâția ani îmi trece prin minte din când în când. Am supraviețuit, da și încă mă bucur de faptul că nu am făcut pe mine, pentru că nu eram prea departe.
Știu că adulții văd altfel lucrurile, știu că elevii încearcă de prea multe ori să se scoată, cum s-ar spune, dar ar trebui făcute și diferențe, mă gândesc. Câteodată ne luăm foarte în serios și asta pe mine mă scoate din minți.
Oh, faptul că eram la materia intitulată Educație Civică, mi se pare doar o ironie a sorții.