Mergem azi mai departe cu minunățiile Italiei și avem după Florența https://slashacudetoate.eu/florenta-orasul-de-medici, Milano. Discutăm despre un oraș foarte vechi, fondat în anul 400 î.d.H de către celți, după care a fost cucerit de către romani în 200 î.d.H. Se află în regiunea Lombardia, cu cea mai densă populație din Italia. Este un oraș mare, aglomerat, cu o climă mediteraneană blândă și caldă, cu o istorie bogată, considerat azi ca fiind capitala modei.
Ei bine italienii din Milano au marele noroc că strămoșii lor au reușit să creeze clădiri și locuri minunate, de asemenea trebuie să fie foarte recunoscători naturii care i-a înzestrat cu minunății, pentru că în zilele noastre nu prea reușesc să se ridice la nivelul așteptat.
Este un oraș mare, supra populat aș spune și cu mari probleme legate de mizerie, dezordine și imigranți, care stau pe unde apucă. Probabil tot din această cauză este plin de armată care patrulează peste tot. Desigur italienii îți văd de treabă și nu „se simt provocați„ de către băieții înarmați până în dinți și intitulați „Protecția Civilă„, așa cum se întâmplă în alte țărișoare pe care le cunoaștem a căror locuitori sunt extrem de sensibili.
Milano și-a avut puternicul debut în Evul Mediu, fiind înconjurat de minunate și bogate câmpii, dar și de rute Alpine de o frumusețe izbitoare. De asemenea este acel oraș al Evului Mediu care nu a fost afectat de către ciumă. Devine un oraș lider în timpul Renașterii, trecând sub conducerea familiei Sforza în 1450. În perioada Renașterii devine nu doar un imens centru comercial, dar și unul artistic, având sub protecție personalități precum minunatul Leonardo da Vinci.
După acestă perioadă de glorie, este cucerit de către francezi, după care intră sub dominația Casei de Habsburg. Domnul Napoleon a fost încoronat „rege al Italiei„ în minunatul dom din Milano. După aceea a trecut din nou sub dominația Austriei devenind o capitală a operei. Fascinantul Mozart a scris aici câteva dintre lucrurile sale. Teatrul „La Scala„ a devenit referință pentru întreaga lume.
Revenit sub dominație Italiană, Milano este locul în care Benito Mussolini a fondat „Cămășile Negre„, nucleul mișcării fasciste italiene. Tot de acolo s-a început marșul către Roma. Din păcate aliații au bombardat masiv minunatul oraș, tocmai pentru că reprezenta un punct extraordinar de important pentru fasciști.
Dacă unii se străduiesc din răsputeri să construiască, să ajungă pe culmile artei, arheologiei și frumuseții, cei care nu au aceste puteri extraordinare suferă de un complex de inferioritate care îi face să pornească războaie. La sfârșit rezultatele sunt dezastroase pentru omenire din toate punctele de vedere.
Italia este țara cu cele mai multe monumente din patrimoniul universal, la asta mă refeream când am zis că locuitorii de azi ai minunatului oraș profită din plin de ceea ce au făcut strămoșii lor. Însă acest fantastic patrimoniu este în pericol de a fi înghițit de mizerie și cred că se va întâmpla mult mai repede decât s-ar crede.
Vom atinge mai departe câteva puncte clare:
Domul din Milano, a doua biserică ca mărime din Italia și a treia din lume, are cea mai mare colecție de marmură de pe întreg globul. Este o capodoperă și numai pentru acesta și deja se merită excursia la Milano. Construcția sa a început în 1386 și s-a terminat în 1892, fiind un stil gotic târziu. Se spune că interiorul nu este atât de impresionant, însă eu am întâlnit acolo cea mai extraordinară statuie și anume cea a Sfântului Bartholomew, a cărui piele a fost desprinsă de pe corp în timpul execuției sale.
Biserica Santa Maria delle Grazie este acel loc unde se află pictată extraordinara „Cina cea de Taină„ a lui da Vinci. Este vorba despre o mănăstire dominicană încă activă, construită la ordinul lui Lodovico Sforza. Această pictură a fost comandată pentru sala de mese a călugărilor și a trecut prin o mulțime de încercări, aflându-se într-un loc cu o umiditatea ridicată s-a aflat de la început în pericol, a fost pictată de către Leonardo cu o tehnică nouă, locul a devenit grajd și cel mai aproape de pericol a fost în cel de-al doilea război mondial, când locația a fost puternic bombardată, iar pictura a scăpat ca prin minune.
Am privit-o timp de 15 minute, pentru că doar atât ai voie, însă este minunată, cu adevărat. Are o anumită forță și cred că dacă ai putea să fi cu ea acolo, în liniște, ar putea vorbi. Din păcate zecile de selfi-uri cu minunăția nu ajută.
Castelul Sforzesco fosta reședință a marilor conducători ai orașului Milano, mai întâi ai ducilor Visconti și mai apoi a ducilor Sforza, este o construcție impresionantă, plină de colecții și muzee de toate tipurile. Poți liniștit să nu mai ști ce zi este fiind pierdut între zidurile sale groase.
Galleria Vittorio Emanuele este una dintre cele mai vechi și elegante galerii comerciale, cu o arhitectură spectaculoasă și un aer plin de eleganță. Din păcate în zilele noastre găzduiește o mulțime de fanfaroneli, Gucci, Prada, chestii de acest gen pline de paiete și culori oribile, haine care par mâncate de o hoardă de animale sălbatice și așa mai departe.
Lacul Como cu trenul am plecat într-o excursie la Como, un superb lac alpin, la graniță cu Elveția, plin de peisaje extraordinare și un superb dom aflat în localitatea cu același nume. De acolo am pornit pe lac cu vaporul și am făcut o excursie liniștitoare până la Belagio, o mică și frumoasă localitate.
Este un loc frumos, al marilor personalități, un loc al Renașterii căruia nu îi priește modernitatea. Din punct de vedere al transporturilor se descurcă, au linii de metrou, tramvai și un lucru pe care noi nu prea îl avem este calea ferată. Totuși mizeria și putoarea din trenurile lor mi-a adus aminte de casă.
Cu serviciile nu se omoară chiar deloc. Mâncarea este comestibilă, dar nu este deloc oau. Tradiționalele paste și pizza sunt cam…uscate. Hotelurile sunt…cum se poate, oricum nu cine știe ce. Este clar că densitatea prea mare a populației este o problemă care clar se adâncește cu venirea imigranților.
Ca să spun sincer, este un oraș murdar. Ca să închei spun că experiența merită, pentru că domul, pentru că da Vinci și multe altele. Dar bătaia de joc a zilelor noastre mă convinge că nu țara noastră are o problemă, așa cum se străduiește toată lumea să ne facă să credem, ci omul modern.
Urmează Cracovia.
