„Istoria îi învață pe oameni că istoria nu îi învață nimic pe oameni.„
Mahatma Gandhi
Am tot vorbit despre cartea asta, acum am să dezvolt subiectul. Am adorat tonul simpatic în care s-au desfășurat paginile, cu toate că subiectele abordate au fost serioase. Am învățat o mulțime de lucruri noi și am consolidat alte informații pe care deja le aveam.
Omul este o ființă tare ciudată, cu bune și cu rele, care scutură o planetă veche de peste cinci miliarde de ani, o planetă care s-a descurcat în pace și liniște până la apariția acestuia. Sigur că invențiile, reușitele și minunile create de om te pot lăsa cu gura căscată, însă cumva avem o incredibilă atracție pentru morbid, război și atrocități, așa încât am putea ajunge la eronata concluzie că doar ele există în discuțiile despre istorie.
Această carte ne învață să nu ne mai cramponăm atâta cu privire la date, poate cea mai detestată parte a istoriei, nu de alta, dar încă nu știm siguri în ce an ne aflăm noi. Mi s-a părut o concluzie excepțional de bine punctată. Poate că este bine doar pentru a ne face o idee generală despre lumea care a fost și care este, în nici un caz pentru a ne face nervi.
Sigur că povestea începe în antichitate, cu strălucitoarele popoare care ne mai încântă până azi, cu construcțiile lor uimitoare, cu artă și descoperiri care ne taie și azi răsuflarea. După cruntul întuneric al Evului Mediu istoria pare să renască și alte popoare își iau locul la pupitrul lumii. Aparent fiecare are perioada sa de sclipire, după care sunt necesare pauzele.
Pentru asta este important să ne cunoaștem trecutul, cu toate că ar fi bine să nu ne luăm atât de în serios. Greșeli s-au făcut și se fac în continuare, suntem oameni până la urmă. Aparent nu învățăm din trecut, ci ținem să repetăm, poate trebuie să ne convingem.
„Hitler a fost cel dintâi dictator european votat de o majoritate, în alegeri libere.„ Oups! Culmea este că în zilele noastre avem alte păreri, susținem sus și tare că alegerile libere și dictatorii nu se pupă. Deci nu suntem atenți ca nu cumva așa ceva să nu se mai întâmple. Extrem de interesant fenomen.
Revoluții, artă, schimbări, popoare, am parcurs picuri nostime din fiecare. Mie-mi place istoria, recunosc, însă promit că nu este o carte tipică despre acest subiect. Aaaa, înainte să închei trebuie să mai spun ceva. Am aflat că britanicii obișnuiesc să se salute atunci când intră într-un bazin de înot. Mi s-a părut tare de tot!
Ca idee, mi-ar plăcea să mai citesc cărți ale acestui autor, sper să se traducă în curând. Ei bine, nu mai vreau să dau din casă, așa că vă las pe voi să descoperiți această carte faină tare:
