„De la producătorii de pălării săraci din Toscana rurală, ei au ajuns o putere în lumea producătorilor de bunuri de lux, cu o identitate de brand inegalabilă.”
Știam despre Christian Dior și despre Coco Chanel, dar la Gucci nu aveam idee despre Aldo. În zilele noastre a devenit banal acest brand, este pe toate gardurile, cel mai des fals. Dar totuși în spatele lui se află o poveste, o lecție, este altceva decât știm noi.
Aldo Gucci(1905-1990) a fost un italian care a luat mica afacere a familiei și a transformat-o într-un brand. S-a străduit să ducă marca „made in Italy„ în întreaga lume și a reușit.
Totuși viața de familie nu a fost una ușoară, fiecare având alte idei și condiții, un astfel de imperiu a cerut multe sacrificii. Aldo era căsătorit și avea trei fii când s-a îndrăgostit de tânăra lui secretară. Am aflat că pe atunci o relație de acest gen reprezenta o infracțiune, mi-am dat seama cât de îngrozitoare trebuie să fi fost implicarea directă a statului în viața personală a cetățenilor.
Cartea este scrisă de Patricia, fata care s-a născut din relația sa extraconjugală. Povestește despre relația greoaie cu mama sa, care era în totalitate dependentă de Aldo, temerile legate ceea era mai mult decât gura lumii și bineînțeles relația complicată cu frații ei vitregi și cu imperiul Gucci.
Mă gândesc cu groază ca nu cumva din prostia noastră să ajungem să ne întoarcem la un stat care are puterea să ne controleze, să ne dicteze viețile personale, totul ascuns sub egida „este pentru binele vostru„.
Am concluzionat și că afacerile de familie, mai ales cele care implică multe persoane sunt incredibil de dificile, pentru Aldo Gucci au însemnat un an de închisoare la vârsta de optzeci și unu de ani.
Este o poveste de viață, o poveste de succes cu multe încurcături și nebunii, am stat cu sufletul la gură și de multe ori am uitat că este vorba despre o poveste adevărată și nu despre ficțiune.
Cartea se găsește aici:
