„O femeie tânără, foarte frumoasă, a venit să se uite la noi, perfectă din cap până-n picioare, și aproape dezgolită, dar neștiind ce-i indecența – o Venus în negru, și-a notat Livingstone în jurnal, în 18 martie 1868„
O carte foarte interesantă, a fost pe gustul meu și mi-a permis să mă întreb o mulțime de lucruri. Mai există oare pe acest pământ locuri despre care noi nu știm? Undeva mai trăiesc comunități despre a căror existență habar nu avem? Eu am așa o presimțire că da.
Oare cum trebuie să te simți în momentul în care descoperi culturi noi, obiceiuri despre care poți spune că sunt cel puțin ciudate, limbi străine de întreaga lume și locuri deosebite? Am aflat câteva dintre aceste răspunsuri citind această carte. Zilele unor exploratori vestiți care s-au avântat în Africa proaspăt descoperită de către europeni și arabi.
David Livingstone mi s-a părut un explorator emblematic al secolului 19, obsedat să găsească locul din care izvorăște Nilul, un creștin convins, luptător antisclavagism, m-a dus cu gândul către un personaj din serialul meu preferat Penny Dreadful, intitulat Malcolm Murray. Cam așa mi l-am imaginat eu pe acest om care a fost dat dispărut timp de șase ani, fiind considerat cel mai probabil decedat în Africa.
Livingstone a reușit să se obișnuiască cu noile locuri, sau cel puțin a găsit o modalitate de a supraviețui de la o zi la cealaltă. Decăderea fizică se vedea tot mai tare, așa încât ajunsese să se gândească deja la un loc de veci. În jurnalul său a scris că și-ar dori să rămână în pădure. „Mormintele de acasă par întotdeauna atât de jalnice, în special în pământul rece și umed, și fără loc de mișcare.„
Totuși el a fost găsit de către un al explorator, Henry Morton Stanley, întâlnirea dintre cei doi devenind legendară. Cei doi s-au aflat într-un pericol continuu și constant, atât din cauza oamenilor noi pe care îi întâlneau, dar și a diverselor boli de care au dat în toate aceste călătorii, cu toate acestea cei doi au fost cum nu se poate mai diferiți. Livingstone a murit în Africa de malarie, iar Stanley a murit acasă, după ce a trăit o viață controversată, implicare politică, fiind acuzat printre altele de cruzime.
Ca idee, eu cred că merită studiate aceste pagini, pentru mine a fost o expediție reușită, să zicem așa, o aventură nouă. Doar îmi pot imagina ce minunății au văzut acești oameni. Din păcate însă europenii și arabii au adus după ei distrugerea unor culturi care trăiau în lumi diferite. Nici animalele nu au scăpat, fiind vânate cu brutalitate și nici oamenii. A început o era a sclaviei care și-a înfipt atât de adânc ghiarele în spinarea umanității încât are repercusiuni și în zilele noastre.
Cartea se găsește aici:
Dacă îți place ceea ce citești în aceste rânduri, dacă mă urmărești și te ajută cu ceva, poate că vrei să faci o donație mai jos: [paypal-donation]
