[rainmaker_form id=”578″]
Am povestit despre mare nostră regină, un articol care îmi este mai mult decât drag, acum este rândul unei alte femei extrem de puternice și ambițioase, pentru mine o lecție de ”zi ca ei și fă ca tine”. Ne întoarcem în Rusia, unde m-aș întoarce de foarte multe ori, să povestim despre împărăteasa Ecaterina ce Mare.
S-a născut pe teritoriul Poloniei de azi, tatăl său făcând parte din familia conducătoare a Prusiei, departe însă de tron. Este descrisă ca fiind o fire veselă, atrasă de cunoaștere, de limba franceză, spontană și cu o atracție deosebită pentru arta conversației.
În 1744 fiica lui Petru cel Mare, Elisabeta I ia în considerare o căsătoria între Sophia (numele său real) și moștenitorul tronului Rusiei Peter, drept urmare o invita la curte pe aceasta însoțită de mama ei. Căsătoria se hotărăște drept urmare Sophia se mută în la curtea Rusiei. În același an se stabilește convertirea la ortodoxim și astfel Sophia devine Ecaterina.
Se pare că aceasta a reușit de la început să o câștige pe împărăteasă de partea sa, de asemenea și pe demnitari, învățând foarte repede obiceiurile curții.
La 21 august 1745 se căsătorește și devine Marea Ducesă a Rusiei. Este ,deci, căsăstorită oficial cu vărul său și începe să cunoască cu adevărat noua sa țară. Lucrurile nu stau foarte bine, există probleme în toate relațiile sale, în mod deosebit în cea cu soțul său, care nu este sub nici o formă interesat de ea. Nici țarina nu este așa cum părea la prima vedere, nici țara nu era așa de usor de înțeles așa cum crezuse.
Este izolată în țara sa adoptivă, fiind încă virgină după nouă ani de căsătorie, în același timp aflată sub presiunea de a oferi un moștenitor. În 1974 naște un copil, despre care s-a spus că nu este al soțului său, ci al amantului său, copil ce a fost luat imadiat după naștere de către împărăteasă. Ecaterina se afla singură, fusese despărțită și de amant și de copil, având posibilitatea să se refugieze doar în cărți.
Împărăteasa moare de Crăciun în 1761, fără a i se împlini visul de a-l pune pe tron pe strănepotul său Pavel, așa că Petru al III-lea este cel care conduce de acum Rusia. Noul împărat decide să își izoleze soția și să trăiască alături de amanta sa. Mai mult de atât, decide chiar să o închidă într-o fortăreațî. Chiar dacă este eliberată la scurt timp Ecaternia știe că se află într-un mare pericol și că trebuie să acționeze. Din fericire pentru ea își făcuse deja o grămadă de prieteni și de aliați, în mod deosebit în partea armatei, care nu îl înghițea sub nici o formă pe țar. Problema majoră a acestuia era că nu dorea sub nici o formă să renunțe la obiceiurile sale prusace, fiind un mare fan al părții sale germane. Pentru membrii armatei rusești nu era un semn de bun augur. Spre deosebire de Petru al III-lea, Ecaterina învățase foarte bine limba, tradițiile, obiceiurile și mai ales nevoile și dorințele acestui popor.
În 30 iunie 1762 Ecaterina își face intrarea triumfală în Sankt Petersburg, aflată în fața regimentului de gardă și este primită cu urale de către popor. La ordinele sale, țarul Petru al III-lea este încarcerat. Este, deci, o lovitură de stat condusă de o femeie. Mi s-a părut absolut superb.
Mai mult de atâta, această personalitate a înțeles că trebuie să acorde o importanță majoră lucrurilor importante pentru poporul său, așa că, a fost încoronată împărăteasă pe 22 septembrie. Această ceremonie, practic implicare bisericii, era extrem de importantă pentru tradiția rusească, despre urmare Ecaterina s-a ocupat foarte bine de asta.
Petru al III-lea a murit în închisoare, în condiții suspecte. Nu se știe, oficial, ce s-a întâmplat cu el, dar desigur că zvonurile spun că acesta a fost omorât de din porunca șoției sale. Acum, să ne gândim un pic; atâta timp cât acesta era în viață reprezenta un pericol pentru ea și pentru întregul regim pe care îl construia. Acesta putea să fie înorice secundă utilizat de către cei care nu erau d acord cu noul regim, în vederea începerii unei revolte. Este o lume pe care nu cred că noi o putem înțelege în totalitate azi.
Ceea ce mi se pare mie foarte important este că discutăm despre o personalitate cu o gândire luminată pentru vremurile de atunci, care dorește să modernizeze și să schimbe gândirea unui imperiu învechit. Era un mare fan al culturii franțuzești, pe care începuse să o studieze înainte de a pleca spre Rusia. Ca și împărăteasî își permite să înceapă discuții cu Voltaire iar asta va dura 15 ani, până la moartea acestuia. După aceea biblioteca sa ajunge împreună cu cea a lui Diderot la Ermitaj. Ar fi fost care chiar mi-aș fi dorit să văd, dar din păcate nu am reușit, cel puțin nu încă.
După domnia lui Petru cel Mare, despre care vom discuta în curând , Rusia are un alt suveran chitit să facă schimbări. Mai mult de atât, Petru era un Romanov, născut și crescut pe pământ rusesc, care văzuse extrem de multe, dar aici povestim practic despre un străin. Sigur că nu este ceva anormal, adică am văzut la noi existența unui monarh străin care și-a iubit țara adoptivă enorm de mult și vă invit cu drag să citiți și despre asta (http://slashacudetoate.eu/regina-maria).
Cititnd despre reformele acestei împărătese am rămas cu ochii la organizarea unui insitutut de educație pentru fetele nobililor, Insitutul Smolnâi,
pe care l-am văzut de afară în excurie, deoarece acum este un institut de cercetare care aparține statului și nu se poate vizita. Am văzut în schimb frumoasa catedrală Smolnâi de lângă institut.
Foarte importantă este, din punctul meu de vedere, înființarea unei Academii de Științe și aduce în țară specialiști în tot felul de domenii. Este foarte hotărâtă să încurajeze învățământul și medicina, făcând asta prin exemplu personal, în momentul în care se vaccinează contra variolei. Mi s-a părut foarte distractiv acest moment, căci împărăteasa Rusiei a făcut acest lucru, pentru a da un exemplu, îmtr-un moment în care nu se utiliza această practică, a pus deci în pericol întregul imperiu. Și totuși a făcut asta, iar în zilele noastre este un întreg scandal legat de vaccinare și tot soiul de cucoane importante care ne explică cum știu ele despre tot și de toate. Ei, hai!
Ca să rezolve problema populației a încurajat imigranții, oferindu-le pământ și scutindu-i de taxe. Astfel problematica cultivării pământului a primit o soluție.
Este de asemenea un fan al reglementării legislației, proiectul său cel mai mare fiind elaborarea unui Cod de legi, prezentat personal către Senat.
De asemenea a apreciat extrem de mult teatrul, arta și arhitectura. Am văzut partea palatului de iarnă construită în timpul domniei sale și o parte din colecția ei de tablourui aflată la muzeul Ermitaj.
S-au spus foarte multe despre viața ei privată și mai ales despre apetitul său sexual. De asemenea a fost acuzată de faptul că și-a împins amanții spre putere. Acum nu știu dacă este cazul să povestim despre can-can-uri, căci nu am fost niciodată mare fan al informațiilor de tabloid.
Se spun multe și mai ales despre ultima parte a vieții, când a devenit paranoică, spun criticii ei. Dar pe bune acum, Franța, revoluție, capete tăiate, cum să nu devi ca împărat paranoic?!
Desigur că mai apoi, în epoca comunistă nu a fost bună pentru că nu a făcut nimic pentru clasa de jos, pentru democrați nu a fost bună pentru că a definit legal Rusia ca o monarhie absolută și tot așa. Dar hai să ne mai orientăm și în funcție de perioada despre care discutăm. Ar fi mai mult decât dubios să o vezi pe împărteasă cu băscălie pe cap și tricou cu Lenin.
Putem critica la nesfârșit, sigur găsim ceva să reproșăm oricui, în orice secundă, dar nu știu dacă ne ajută cu ceva. Mai degrabă cred că ar trebui măcar să avem grijă de lucrurile bune pe care le-au făcut cei dinaintea noastră, lucruri pe care probabil acum nu le mai poți face, căci altă lume.
Acum cea a făcut împărăteasa în propiul dormitor, nu prea cred că este important și nici nu cred că ajută cu ceva.
Spre sfârșitul vieții a început să iși dorească ca fiul săul Pavel să nu îi urmeze la tron, ci nepotul său, însă această dorință nu i s-a împlinit. Acum, cu bune sau cu rele, asta a fost.
A fost până la urmă un monarh absolut și dacă verifici și studiezi viețile tuturor monarhilor absoluti o să descoperi multe lucruri urâțele, pe care tu, omul modern nu le vei înțelege.
Una peste alta rămas în istorie această împărăteasă, ca fiind o personalitate deosebită.
Ne auzim!
