Oltenia este partea acestei minunate țări pe care am vizitat-o cel mai puțin și mi-am dorit tare mult să remediez acest aspect, așa că am plecat într-o scurtă vizită. Mi-au plăcut, în mod deosebit, culele și poveștile lor. Voi vrea să mă întorc la ele cât de curând. Cum am ajuns acasă am pus mâna pe o carte, așa, la întâmplare. Și iată-mă înapoi în acea lume de basm!
Hanul lui Manuc m-a dat efectiv pe spate. A fost prima mea întâlnire cu Simona Antonescu și s-a lăsat cu focuri de artificii. Scriitura este extraordinară, povestea te cuprinde imediat și te poartă în călătorii minunate.
Cartea este o evadare în trecut, cu iz de bătălii, de iubiri și de moșii. Am simțit pe vârful limbii dulceața limbajului și minunăția locurilor, a reușit această doamnă să mă transpună într-o lume tare interesantă.
Am iubit-o tare, tare mult pe jupânița Ruxandra, mi s-a strecurat în suflet încă din primele pagini și am purtat-o alături de mine până la final. Am priceput câte ceva despre tradițiile și obiceiurile vremii, am aruncat un ochi asupra întâmplărilor și am dat mâna cu istoria.
Tare plăcută a fost această lectură, o recomand cu dragă inimă. Cartea se găsește aici, în acest weekend cu o reducere de 20%:
„Boierul se simțea împăcat și pregătit. Se împlineau trei zile de când ochii săi rămaseră închiși. Trei zile de când în colțul iatacului, la căpătâiul său, moartea înaltă, subțire și rece stătea dreaptă și aștepta.„
