„La fel ca în cazul gripei obișnuite, cei mai mulți dintre bolnavii din primăvara anului 1918 și-au revenit. au fost cazuri în care boala a luat o întorsătură serioasă și unii dintre acești nefericiți au murit, dar, cu toată tristețea nu a fost ceva neașteptat. La fel se întâmpla în fiecare iarnă.
și totuși, când boala a revenit în august, nu a fost deloc obișnuită. acum, ceea ce începea ca o gripă oarecare trecea progresiv înspre ceva mai sinistru. Gripa însăși era mai rea și mai frecvent complicată de pneumonie„
Suntem la 100 de ani de la gripa spaniolă și ne confruntăm cu o noă epidemie. Pentru noi este ceva nou, ne comportăm așa cum credem că este mai bine, ne sucim și ne învârtim pentru a găsi variantele cele mai potrivite. Cu siguranță o pandemie ne încurcă viața obișnuită, asta este clar, însă trebuie să o gestionăm într-un fel sau altul.
Citind această carte minunată am concluzionat că s-au modificat foarte multe în timp, însă psihologia maselor a rămas la fel. Acum 100 de ani oamenii au reacționat în fața gripei spaniole exact precum oamenii de azi.
Au fost sceptici cu privire la existența unei boli, au negat, și-au simțit drepturile încălcate de către autorități, au refuzat să poarte mască, s-au bătut cu ideea de vaccin și au încercat să arunce vina peste toate gardurile din lume. Cumva cred că sunt reacții normale. Și într-o astfel de situație ar trebui să existe un echilibru între autorități și populație, dar din păcate nu a fost atunci, nu este nici acum. Din ambele părți se trage în direcția extremelor.
Din această carte am aflat o mulțime de informații despre ceea ce înseamnă o pandemie. Gripa spaniolă a reușit să adune la picoarele ei mai multe victime decât războiul mondial care tocmai se încheiase. Mai mult de atât, această boală a intervenit în lupta dintre popoare.
Este o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, am notat o mulțime de informații și am căutat detalii. Existența unui dușman care nu poate aduce dovezi ale existenței sale decât atunci când este foarte târziu, este greu de înghițit pentru omenire.
Oamenii au reacționat prin negarea existenței sale. Ce m-a pus pe gânduri a fost că citind despre primul val m-am simțit ca și cum am ieșit pe stradă în prezentul nostru și am auzit pe cineva vorbind despre ce se întâmplă.
Gripa s-a împrăștiat, a dat peste cap viața zilnică a tuturor, dar moartea nu s-a dovedit atât de interesată. Problema a început în turul doi, când gripa a început să secere omenirea. S-au schimbat simptomele, transmiterea a fost mult mai rapidă, ba unii oameni au spus că părea cu totul altă boală față de prima tură.
Cumva omul a susținut sus și tare că această „gripă„ nu este mai mult decât obișnuită, a pus totul pe seama intereselor politice naționale și internaționale. Dar al doilea val nu a mai fost nici pe departe obișnuit. A început prin faptul că pacientul se făcea albastru, apoi se înnegrea complet și murea înnecat.
Eu m-am cutremurat un pic în fața acestei cărți, în fața faptului că această boală a dat în cap la fel oamenilor, fără să țină cont de culoarea politică, de religie, sau de partea materială. Au murit și săraci și bogați, la fel ca în timpul ciumei și nu numai.
Am învățat multe despre prezentul pe care îl trăim, sper să nu fie acolo îngropate informații despre viitorul nostru, pentru că nu arată prea bine. De asemenea am învățat că 100 de ani nu par să însemne nimic pentru om, în esența și în comportamentul lui.
De unde vin bolile și unde pleacă nu se poate spune cu exactitate. Sunt doar speculații, încercări de a avea explicații, într-un fel sau altul la fel ca și în cazul existenței umane. Eu zic că un strop măcar deschide ochii această carte și merită un pic răsfoită.
Ea se găsește aici:
Dacă vă place să citiți Slasha cu de Toate și considerați că merită, puteți dona mai jos: [paypal-donation]
