„Am simțit-o intens toată viața: o anumită indiferență față de apartenențe, o anumită răzvrătire față de restricții, o anumită dorință de neînfrânt pentru adevăr, în locul convențiilor mincinoase, un fel de forță împotriva falsității nefolositoare pe care o poartă în ele viața și societatea.„
Vreau să vorbesc despre o carte foarte, foarte frumoasă. „Gânduri pentru vremuri grele„ este o selecție de texte care aparțin Reginei Maria. Este o carte alcătuită cu mult simț estetic și cu toate că este micuță ca dimensiuni, are o forță nemaipomenită.
Mi-au prins tare bine cuvintele reginei, cu toate că am citit mult și multe despre ea. Este un personaj cu totul pe gustul meu, am mărturisit acest lucru în repetate rânduri. Cumva am senzația că această femeie m-ar fi înțeles pe deplin ca personalitate.
În această carte am văzut din nou fața umană a reginei, dincolo de coroana care-și pune amprenta pe cei care au purtat-o. Sigur că oamenii care nu au trecut prin asta nu vor putea înțelege pe deplin ce înseamnă, este perfect normal.
Dincolo de toate cele, Maria a văzut și a înțeles o mulțime de lucruri, a greșit și a iubit cu toate că nu mereu i-a fost permis și vorbele ei m-au făcut să înțeleg asta. Oricum regina a văzut vremuri grele, asta e clar, a luat decizii imposibile și a făcut tot posibilul să meargă mai departe, așa cum a știut mai bine.
O carte care m-a bucurat și m-a întristat, o lupă pusă deasupra unei vieți cât se poate de interesante, se găsește aici:
„Întotdeauna tristețea mă apasă cel mai tare seara. Îmi dau seama din ce în ce mai limpede că omul trebui să-și poarte singur durerea. Dacă au plâns alături de tine o săptămână, celorlalți li se pare foarte mult.„
