Furtuna perfectă de Sebastian Junger este o carte cât se poate de interesantă, cu un subiect care m-a făcut să-mi pun o mulțime de întrebări. Am aflat amănunte despre viața pe ape, despre pericolul extraordinar de mare pe care-l înfruntă în fiecare moment pescarii de pe navele care se avântă pe ocean.
Forța distructivă de care dă dovadă natură este incredibil de periculoasă și imposibil de stăpânit. Furtuna perfectă apare destul de rar și are capacitatea de a distruge tot în jurul ei, de a dezlănțui valuri de înălțimi incredibile. Nici nu vreau să mă gândesc ce înseamnă să vezi așa ceva și cât de mare trebuie să fie teama. Nu ai unde să fugi, nu te poți apăra și ești aproape sigur că nu ai să te mai întorci niciodată pe uscat.
În această carte este vorba despre o astfel de furtună, petrecută în 1991 și despre un mic vas de pescuit numit Andrea Gail, vas care se îndreaptă exact spre inima acestei furtuni distructive. Am aflat că pescarii erau o anumită categorie de oameni, care obișnuia să trăiască din plin, din simplul motiv că mureau pe capete. În momentul plecării în larg, își luau la revedere de la toată familia, de teamă că nu mai aveau să se întoarcă niciodată.
O viață grea și plină de pericole, natura liberă și furioasă, gata să-și facă de cap, este o carte din care am înțeles multe, mult prea multe. Și am priceput cam cum arată viața unui om care trăiește veșnic pe marginea prăpastiei. Am citit despre o realitate de mii de ori mai dramatică decât orice s-ar fi putut scrie. Despre echilibrul om-natură și relația lui așa cum nu am văzut-o până acum, m-a ținut cu sufletul la gură și o recomand cu drag.
Ea se găsește aici:
