Frontiere

Screen Shot 2014 05 06 at 1.15.24 PM - Frontiere

  Singurătate. Așa spun unii. Tristețe, spun alții. Depresie, un cuvânt la mare modă. Fiecare necaz, fiecare moment în care ești sătul, fiecare clipă în care îți tremură sufletul, se numește acum depresie. Etichetare. Poate ai nevoie de medicamente. Să dormi. Să plângi. Să taci. Să uiți. Lumea se uită urât la tine, te încolțește și te lovește. Trebuie să urmezi fiecare pas, fiecare fir, fiecare glas. Și tot nu este suficient. 

  Aproape te pot vedea, pentru că într-un fel ciudat te înțeleg. Universul are puterea de a te scufunda sub feluritele sale tenebre și uneori lupta se dă pentru tăcere. Dispari ușor din viețile tuturor, căci nu este nimic mai simplu. Cu toate acestea moartea este cea care are puterea să te aducă, din nou, pe marile ecrane. Culmea! 

  Eu cred că nu te-ai arunca la explicații nici măcar acum, în ceasul al treisprezecelea. Așa te văd eu pe tine. Omenirea nu vrea să se strângă în jurul nedreptății și să-i dea în cap! Nu vrea, pur și simplu! Omul își mănâncă mizerabila pâine cea de toate zilele, cea despre care am aflat că îngrașă și nu este bună. În rest privește circul, de pe marginea marelui Colosseum, punând pariuri pe vieți, cu bani pe care nu îi are. Se uită către gladiatori cum se luptă pe viață și pe moarte, pe unii îi iubește, pe alții îi urăște, cu toate că nu l-a văzut pe nici unul. Niciodată. Cu toate că este conștient de faptul că nu ar avea curajul să facă ce fac ei; să lupte până la ultima suflare. Niciodată. Dar pariurile curg, cu sângele-mpreună. 

  Anul 2020 nu aduce nimic nou, nimic din ceea ce nu s-a descoperit deja cu mii de ani în urmă. Îngroapă o femeie de vie, sapă-i o groapă pe cinste și du-o acolo cu o procesiune serioasă. Apoi arunc-o acolo și peste ea închide lumea. Zeii se vor bucura nespus de un astfel de sacrificiu și vor arăta milă. Nu ei, desigur, doar celor din procesiune. Și poporului. Nu ei și doar dacă-i virgină. Dacă nu, îi bai mare. Cred. Se vor supăra. Ei atotputernicii, vor sta în virginitatea unei simple femei. Tot așa înainte!

  Apăi nu mă mir că stau la ceas de noapte să discut cu tine. Cu tine, cu toate că nu te-am văzut în viața mea, nu am știut nici trei vorbe despre tine, dar dau mai mulți bani pe ceea ce ai făcut decât dau pe mai mulți, despre care știu vrute și nevrute. 

  Pentru mine erou este acela care sare în ajutorul celor mici și nevinovați, celor condamnați la o viață de chin, fără vină și fără opțiune. Și tu ai fost un erou! Te-am admirat și te-am avut într-un gând bun. Fără să știi. Atât. Un gând bun. Nu-i mult și nici puțin. Pur și simplu este. Interesant cum tu nu mai ești și când nici eu nu voi mai fi, gândul va rămâne undeva în aer. 

  Știu cum este să privești niște ochi care să te dărâme, să simți greutatea unor suferințe pe care nu le poți liniști. Am simțit dintotdeauna dorința de a dărâma frontierele dintre cele două lumi, dintre noi și ei. 

  NU îi poți salva pe toți, asta este marea tragedie. Iar chinurile prin care trec îți pot strânge sufletul într-o menghină cumplită. Zi de zi, clipă de clipă, tot mai mulți, peste tot, tot mai rău. Rasa umană își arată fața. Ești de mic instruit că ea există doar în iad, că este o consecință, că aparține demonilor. Dar aparține oamenilor, nu-i așa? 

  E greu pentru un singur suflet. Ceilalți nu te înțeleg, te trimit să te controlezi. Nu ai voie să treci peste frontiere, nu ai dreptul! Îți urlă toată lumea-n fel și chip. Ciudatule! Te doare și este greu să nu te dărâmi. Te-ai gândit să renunți, să uiți, să ieși, în nopțile acelea în care nu puteai dormi. Nu de alta, dar ai înțeles că nu se va sfârși niciodată. Am înțeles și eu. Poate că amândouă am murit și sub povara păcatelor noastre lumești, ne-am găsit în purgatoriu. Aici. 

  Nu îi poți salva pe toți, dar ești lumea fiecăruia dintre ei. Îți imaginezi așa ceva? Este strigător la cer, dar nu este nimic mai adevărat. Ba mai mult, s-au hotărât să te însoțească în lunga călătorie pe care ai fost forțată să o faci. Iar cei ce mai au de respirat încă pe aici vor veni să te caute pe tine, imediat ce vor putea. Așa ceva nu vor înțelege ceilalți, gașca cu pietrele și cu pariurile, pentru că pe ei la sfârșit nu îi va aștepta nimic. Nimicul. 

  Sentimentele formate pentru tine sunt sunt atât de curate încât vor dăinui pentru mult timp. Prima oară când am auzit despre tine am fost și eu om. Am gândit că a fost un moment de tragedie. Dar mai apoi am realizat că nu este nici pomeneală de așa ceva. Ba eu cred că ai plecat mai iubită decât mulți. Mult mai. Pe drumul tău, mai departe decât se vede și se crede. 

Drum bun. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *