Din analele poporului

  Lucrurile nu stau foarte bine în superba țară aș zice, doar că în realitate reflectă cu exectitate starea naturală a poporului nostru. Ne interesează prea puțin spre deloc lucrurile care au un conținut clar și care, culmea ne afectează viețile de zi cu zi.

  Românul nu se uită tare mult la viața sa, în principiu pentru că îl deprimă. Este neputincios și suferă de acest sindrom al incompetenței văzându-se și mai mic decât oricum este, așa că se centrează cât mai mult posibil pe viețile celor din jurul său. „Să moară și capra vecinului„ este crezul românesc, iar „eu sunt cel mai jmecher și le știu pe toate„ este rugăciunea de dimineață. Acum, oricât de complicată este povestea: el o bate pe ea, pe ei, ea tace sau bea sau se roagă, ei nu au ce pune pe masă, sau nu suficient, ei se zbat să supraviețuiască și desigur cel mai tare se zbat să păstreze niște aparențe, care sunt oricum degeaba, căci realitatea o știe toată lumea, ei fură, nu respectă nimic, e grav, a fost mereu grav, dar nu contează. Dă-i românului posibilitatea de a decide ce este normal, legal și mai ales care este voința lui dumnezeu și este bine. Desigur când este vorba despre viețile celorlați, căci legea se oprește mereu la el.

  Avem așa: să fie bine, să nu fie corupție, să fie educație, sănătate, iubire, pace, dumnezeu, biblie , biserică și laudă multă, dar el trece pe roșu pentru că nu venea nimic, nu plătește impozite că nu are rost, să nu îl comande nimeni, medicul e degeaba acolo, el știe mai bine, nu are rost să aștepte căci 12 ani de școală sunt nimic, el are și google și s-a născut și învățat, să fie cu familia tradițională dom le că așa vrea dumnezeu, dar el este divorțat, banii la popă sar imediat din buzunar că așa se face, dar dă-i cu scandalul cu banii și doctorul, fac nunta ca la carte că așa vrea poporul, eu îi înjur pentru că m-au stresat și nu am vrut, iar ei mă înjură căci trebuie să dea bani, la mort vine iar poporul și plâng și pietrele sub el, dar pâna la ultima suflare a fost dracul gol, nu-l suporta nimeni și după pomană va fi iar bârfit, pâna la slujba de 7 ore/nopți/zile sau ce a mai inventat biserica să scoată bani, când va fi plâns din nou.

  Mentalitatea lui de servitor îl îndeamnă să spună mereu că nu valorează prea mult, greșește mereu și poate rezolva orice, chiar dacă nu este așa. Când nu îi iese are suzele la el, căci varianta de a spune adevărul în față este exclusă. Am trăit asta la cote exagerate timp de opt luni și nu mai vreau veci. Decât să mai fiu pusă în situația de a mă umili în halul ăla grotesc, prostesc și nebunesc prefer să…să. „Clientul nostru stăpânul nostru„ zise servitorul.

  Apoi e acela care servitor fiind ajunge șef, cel mai periculos. Căci și-a luat fața de mare Jmecher, hainele, părul, casa, mașina și telefonul, dar mai mult nu are cum. Sângele e sânge și el cam știe de unde a venit și și-o dă-n petec cât se poate de des, mai ales când este luat prin surprindere și atunci când pierde controlul și revine la stadiul său inițial. Educație, da, se poate ajunge la rezultate mari de tot dacă este ce trebuie, dar uneori niște lucruri stau în sânge și în casa din copilărie și nu se șterg de tot niciodată.

  Românul este veșnica domnșoară la ananghie ce are nevoie de un erou, doar că după ce sosește eroul nu mai e bun și îl critică la toate colțurile de stradă, ba uneori îl mai și pușcă. Plecă cu unii pe care îi iubește mult de tot, e fanul și sclavul lor în același timp, apoi când ăia nu câștigă gata-i circul. Dar de felul lui românul e patriot de nu se poate, din gură desigur. Cântă, rostește poeme înflăcărate și bineînțeles plânge, dar vai cum să respecte o lege, sau să își plătească dările, sau de exemplu să nu strice monumentele?!

  Românul e sărman și un creștin convins. Să recapitulăm un pic despre creștinătate: o religie bazată pe milă, pe ajută-ți și iubește-ți aproapele, pe palme și obraji întorși, pe sărăcie și cap plecat. Un băiat cu coroană multă și mare pe cap, în rochiță frumos brodată cu fir de aur, călugăr la bază drăguțul, că așa cere…tradiția chipurile, răcnea la televizor plin de ură despre familia tradițională. Nu prea știu de unde știe el cum e cu asta din moment ce este primul care nu o face. De unde povestea cu „FĂ ce zice popa nu ce face popa„. Buun, mai departe cu poporul cel sensibil, sărman și plin de nevoi și mai ales creștin. Aparent primul-ministru spunea că poporul român își iubește conducătorii. Măi Vio, nu prea ai fost atentă la ceea ce a spus prietenul Niccolo Machiavelli, că este de preferat să fi temut și nu iubit. Poporul român l-a iubit și pe Nicolae, nu te lăsa păcălită de faptul că azi nu mai recunoaște nimeni și că toți au fost numai dizidenți și parte din rezistența aflată în munți. Nu toți au cântat iubirea falsă, unii au avut sufletele fierbinți și dedicate. Și după ce l-au iubit tare de tot, l-au pușcat în ziua de crăciun, ca un popor creștin de mare mare clasă. Nici inchiziția nu și-a permis să facă execuții în ziua de crăciun, lucru acesta este considerat o mare ofensă adusă lui dumnezeu, dar hei, s-a făcut o slijbă și a trecut. Așa că Vio, vezi un pic cu dragostea ceea, că e cam nasoală treabă, mai ales că acușa ia vine iarna…și va fi și centenarul.

  Așa, bun, centenarul, am știut eu că mai era ceva. România 100, prosoape, farfurii, ștergi ochelarii cu Mihai Viteazul, ștergi masa cu Șefan și tot ștergi diverse cu diverși. Cam cum era și cu Arsenică până la sosirea unui băiat deștept care a luat pâine de la sfânta gură a bisericii. Cam ce reprezintă centenarul pentru român? Cam ce a reprezentat și anul 99 și 98 și tot așa. Nimic deosebit, poate chiar un moment să ne mai sărim unul în beregata celuilat căci varianta „să dăm mână cu mână„ pentru ceva bun și productiv s-a dus naibii din ziua în care niște visători au inventat-o.

  Am ajuns să spunem că ce oameni deștepți sunt cei care se cred mult prea mari ca să respecte regulile, desigur când e vorba despre cei din jurul nostru, adică scuză-mă dar dacă se poate să găsești tot felul variante prin care să ocolești corectitudinea, care deobicei necesită un pic de muncă, de ce să nu o faci? Iar cei ce se zbat să respecte câte ceva nu sunt decât niște cretini. Dar tot acești oameni urlă jos corupția până leșină.

  Votul este arma omului din democtație, trebe mers neapărat, discursuri, plânsete, aplauze. Doi, trei ani mai târziu, nu cumva să mergeți la vot, că nu e, că nu se face, că nu se drege. Evident apoi vor veni discuțiile interminabile despre rezultatul nefavorbail al votului și s-a fraudat și au făcut și au dres, desigur fără a fi vina celor ce au stat acasă. Mă gândesc că niște mișcări de stradă, proteste și tot așa desigur sub stindardul trebuie să facem ceva că așa nu se mai poate.

  Poporul român, mare urmaș al romanilor, pe vremea când mergem eu la școală, gloria imperiului stătea în sângele nostru mai curat decât apa, azi popor dac, este ceva cum nu se poate mai cinstit.

  Am mai zis, mențin părerea, dacă țara este un cadou de la dumnezeu, atunci poporul este cadoul de la satană. Cu toate astea, prin câte a trecut e tot acolo și nu îmi e teamă de dispariție, căci stă cumva într-un echilibru ciudat. Că am putea fi cu adevărat șmecheri, nu jmecheri?! O da! Dar munca e greu, iar viața-i greu, pusiu și negru.

 

Ne auzim!

 

235254341 3956599054469022 1982880106145174197 n 1 - Din analele poporului
Ultimele postari ale lui Ioana Trif (vezi toate)
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *