[rainmaker_form id=”578″]
Gala personalităților este un real succes, așa că am hotărât că trebuie să continui. Totuși este categoria de articole cea mai grea pentru mine, deoarece niciodată nu știu cum să aleg, trebuie să mă gândesc la un sistem care să mă ajute. Până atunci, însă, am ales pentru azi un personaj tare simpatic și anume Dimitrie Cantemir. O să pară o alegere ciudată, știu asta, dar l-am visat pe acest domnitor simpatic discutând cu țarul Petru cel Mare ( personaj care are un articol în lucru).
A fost un personaj extrem de interesant, care s-a întins pe multe domenii interesante și care ar fi trebuit să rămână un nume cunoscut și sărbătorit la noi, dar evident că noi nu ne prea pricepem la astfel de lucrușoare.
S-a născut la 26 octombrie 1673, la Silișteni, azi în județul Vaslui, tatăl lui fiind serdarul Constantin Cantemir și mama sa jupâneasa Ana Bantăș. Aceștia au insistat ca cei doi fii ai lor să aibe o educație aleasă. Îmi aduc aminte că domnul Neagu Djuvara ( http://slashacudetoate.eu/neagu-djuvara ) spune despre Constantin Cantemir că nu știa să scrie și să citească, drept urmare și-a dorit ca fii săi nu mai treacă prin același lucru, plus că îi plăcea să îl asculte pe Dimitrie citind.
În anul 1685, Constantin Cantemir este numit domn al Moldovei cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești. În 1688, Dimitrie este trmis ostatic la Constantinopol, așa cum era moda pe vremea aceea, ca o garanție de comportament a domnului, tatăl său. A fost o perioadă interesantă și productivă pentru el, a studiat o mulțime de lucruri interesante și multe limbi străine. De asemenea și-a maximizat experiența prin faptul că a intrat în legătură cu multe personalități interesante pe care, cel mai probabil, în țară nu le-ar fi găsit.
În 1693, înainte cu puțin timp de moartea tatălui său, este numit domn al Moldovei, fără a fi totuși recunoscut de către turci. Constantin Brâncoveanul uneltește împotriva sa, pentru ca domnia Moldovei să ajungă la Constantin Duca. Vezi tu cum defapt nu există sfânt? Vezi tu cum istoria își alege niște preferați, nu se știm cum și de ce, iar pe aceștia îi iartă de toate greșelile lor, lăsându-ne să le vdem doar și doar partea bună? Dimitrie se întoarce la Constantinopol fără scandal, își continuă cu mare atenție și băgare de seamă studiile.
La tronul Moldovei urmează Antioh, fratele său, după îndepărtarea lui Duca. A devenit din acel moment un soi de ambasador și un susținător feroce a lui Antioh, între timp având grijă să își vadă mai departe de studii. A început să tipărească lucrări și să își clădească o casă după propiile sale planuri. Se căsătorește cu domnița Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino, fostul domn al Țării Românești, în 1699.
Anul 1705 este cel în care a terminat „Istoria ieroglifică sau istoria secretă „ , prima proză cultă din literatura noastră.
Este proclamat domn în 23 noiembrie 1710 și pentru că lucrurile se întoc mereu, de cele mai multe ori cu capul în jos, misiunea sa principală este aceea de a-l prinde cu găina în desagă pe Constantin Brâncoveanul, suspectat de către poartă de relații extraconjugale cu rușii.
Și probabil pentru că i s-a părut o idee bună, a făcut el fix acest lucru, așa că pe la spatele stăpânului turc s-a dus să se înțeleagă cu rușii, chiar cu vestitul țar Petru cel Mare. Ceea ce l-a interesat foarte mult pe domnul Cantemir a fost să sfârșească războiul dintre boieri, care consuma extrem de multe dintre resursele țării fără nici un beneficiu, iar una dintre soluțiile pe care le vedea era impunerea monarhiei ereditare, să se sfârșească astfel lupta pentru tron.
În momentul pornirii războiului ruso-turc, domnitorul anunță intrarea Moldovei de partea rusescă, însă boierii aserviți porții s-au împotrivit puternic. Totuși se continuă alianța, dar în 1711 armatele unite ale Rusiei și Moldovei sunt înfrânte de către turci la Stănilești.
La 16 iulie 1711 Dimitrie Cantemir, împreună cu familia sa și câțiva dintre boierii care îi erau fideli părăsesc Iașul pentru a se refugia în Rusia. Domnitorul nu se va mai întoarce niciodată, însă pentru el abea acum vor începe anii de glorie. Țarul îi dăruise un număr constitent de moșii, fiind astfel capabil să înceapă cu adevărat activitatea sa științifică, departe fiind de tronuri, boieri și intrigi.
În 1714 devine membru al Academiei Științifice din Berlin. Este primul „român„ care ajunge la acestă performanță. Ne lăudăm desigur cu asta, deși nu prea mi se pare corect. Nici măcar nu mi se pare corect să revendicăm o bucățică din numele acestuia, căci pe teritoriul nostru nu a fost ajutat cu mare lucru.
A fost cu siguranță o tipologie de personalitate născută înaintea vremurilor sale, cel puțin pentru Moldova și din punctul meu de vedere nu avea ce să caute pe tron, nu era pentru el. Am apreciat extrem de tare faptul că a maximizat orice experientță prin care a trecut. A fost trimis ca și garanție la turci s-a apucat de studiu și a profitat de curtea sultanului în ceea ce privește personajele pe care le întâlneai acolo, nu a putut să urce pe tron, s-a dus înapoi și a continuat să studieze, a fost urcat pe tron fratele său, l-a susținut și pe lângă și-a văzut de treabă, a pierdut lupta cu turcii s-a dus în exil și a fost decizia cea mai bună pe care o putea lua.
Unii dintre boierii care au plecat cu el au revenit după ceva timp în țară, spunând că nu s-au putut obișnui cu Rusia, însă lui Cantemir i-a plăcut acolo, a fost un mare fan a lui Petru cel Mare, iar acesta l-a apeciat la adevărata lui valoare și l-a răsplătiti cu liniște și pace. S-a ocupat de o mulțime de domenii, printre care literatură, cartografie, isorie, geografie, lingvistică, muzică și multe altele.
A murit în 21 august 1723, în Rusia, suferind de un diabet urât care i-a afectat și familia. Sigur că a fost îngropat cu mare pompă la Moscova, cinstit și onorat.
Nicolae Iorga a luptat pentru repatrierea sa, care s-a întâmplat în 1935; nu sunt de acord cu asta deloc. Dacă omul acesta a fost trimis în exil de țara sa, dar a fost primit cu cinste și onoare de către alții, lasă-l acolo în liniște și pace. Dacă nu ai știut să îl păstrezi în timpul vieții, acum nu îi deranja odiha.
Ce să spun, nu înțeleg eu cum stă treaba, oricum îmi place tare mult băiatul acesta!
Ne auzim!
