Avem anul nou, dragul de el. Deși pare așa un lucru important și toată lumea face un mare caz la cumpăna între ani, în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Față de ce se întâmpla cu câteva zile în urmă nu s-a modificat mare lucru. Nu sunt un mare fan al sărbătorilor și aici intră clar și așa numitul revelion.
Sunt lucruri pe care nu le înțeleg, un exemplu fiind petardele. Ce înseamnă ele? Și de ce lumea le utilizează nebunește? Am auzit zvonuri că lumea este speriată de război, de bombardamente, dar în urma revelionului tind să cred că m-am înșelat. Sunt niște mizerii care miros urât și care pocnesc. De ce?
Ieri am văzut o știre despre niște copii care au pus petarde în gura unui câine. Uraaaa, trăiască umanitatea, drepturile omului și noul an!
Dacă nu a bubuit și a tot bubuit toată noaptea de-mi venea să urlu și să strâng pe cineva de gât. Păsările speriate au căzut secerate din copaci pentru că inimioarele lor mici nu au rezistat șocurilor, iar restul animalelor au tremurat speriate ore în șir. Am văzut doar fața pisicii mele ascunse într-un colț, cu toate că eram acolo pentru a o proteja. Și totul pentru ce?
Magazinele pline ochi, totul blocat, mâncare și băutură peste măsură și petarde. Sună a ceva clasic uman. căci numai omul putea să arate ce specie avansată este în astfel de feluri.
Deci anul nou se arată splendid, petrecerile sunt încă în toi, Poiana Brașov este încă la maximă capacitate, astfel încât nu ai ce căuta pe acolo.
Două personaje se află pe mijlocul drumului, cu o trecere de pietoni semaforizată aflată la câțiva pași mai jos. Ne oprim pentru a lăsa autobuzul să iasă din stație. Jigodia masculină mișcă din cap în semn de mulțumire, crezând în infinita lui prostie că ne-am oprit pentru a-i lăsa pe ei să treacă, căci fiecare crede că i se cuvine totul.
Mă gândesc că la anul de revelion ar trebui să merg într-o țară care este pe rit vechi, pentru a avea parte de un pic de liniște. Mă bucur că sărbătorile de iarnă sunt pe sfârșite, pentru că deja îmi stă în gât aglomerația, mașinile, cretinii, cu toate că avem parte de așa ceva mereu, doar în doze ceva mai mici. Nu mai pot cu pupatul și cu uratul și cu planurile și cu toate cele. Nu mă încântă aceste apropieri bruște, sunt un mare fan al spațiului personal.
Pentru marii fani ai petardelor, mergeți fraților la război, am auzit că pe acolo sunt petarde destule și se luminează și cerul din când în când.
De anul nou îmi doresc mai multă minte și educație, căci mereu este ceva de învățat, mereu sunt greșeli de reparat, nu suntem nici buricul pământului, nici nu se cuvine totul mereu și nici nu suntem perfecți. Toată lumea greșește și cu toții avem mizerii, dar ideea este să nu le mai repeți și să repari ce ai stricat, sau dacă nu se mai poate să o iei de la capăt.
Ne auzim!
