Democrație sau ipocrizie?

Foarte ciudată ţara asta şi poporul acesta care vrea să convingă că luptă pentru democraţie şi luptă pentru dreptate şi nu mai vrea corupţi şi nu mai vrea dezordine şi vrea, cel mai important democraţie.

Toţi sunt hoţi şi corupti, peste tot, asta sa ne fie foarte clar, nimeni nu se duce acolo din dragoste pentru ţară şi aici vorbesc la nivel înalt. Acuma problema se pune ce naiba fac şi pentru ţara asta.

Buuun, clar la noi răspunsul este prea puţine, valabil pentru toţi de la putere. Problema mea este alta în schimb, nu legată de ei ci de noi. Aş lua de exemplu Germania, idolul nostru frumos şi pur şi m-aş întreba un pic dacă acolo protestai tu timp de un an, cand vrei, unde vei şi aşa mai departe oare chiar ai fi lăsat în pace? Oare? Nu ştiu ce să spun despre asta.

Înainte să sară lumea în gâtul meu că îmi permit să îmi dau cu părerea nefiind de partea celor care au dreptate, spun că am văzut în Florenţa protest, cu ochişorii mei. Nu ştiu cum să vă spun dar oamenii erau păziţi de armata cu puştile în spate, aveau traseu stabilit şi nu prea îţi permiteai să faci ce te taie capul, să încurci circulaţia, să deranjezi şi aşa mai departe. Și se poate, adică erau acolo și se exprimau liber, dar ordonat.

Oare vrem o ţară ca afară,sau asta se aplică numai atunci când ne place? Adică la un anume moment, în fiecare zi, nişte autobuze cu popor care venea de la muncă erau blocate de nişte oameni care protestau. Mă bucur mult, ne exprimăm, facem şi dregem, dar eu când te încurc din programul tău îmi sari în gât. Doamne fereşte să spui ceva, că eşti ultimul om, ţii cu ăia, căci princiul ori cu noi ori împotriva noastră este cel utilizat.

Tu ai voie să jigneşti pentru că cineva îşi exercită sfântul drept la vot, un drept care apropo a fost câştigat cu sânge, nu cu circ, faci pe  toată lumea prost şi cum îţi vine la gură, că doar tu ştii cel mai bine, nu are nimeni voie să aibe altă părere că îl scuipi, dar ceilalţi nu au dreptul la nimic.

Nu pricepem nici cum că totul ţine de perspectivă, căci adevărul absolut nu există. Psihologia spune că nu există relaitate universal valabilă, există doar evenimente care se pot nota ca şi major recunoscute, dar nici acelea nu se consideră realitate. De ce? Realitatea aparţine fiecărui individ în parte, ceea ce este bun pentru tine, poate fi fatal pentru mine şi invers. Un simplu exemplu, există oameni care şi acum spun că Holocaustul nu a existat niciodată şi la o discuţie cu ei o să îţi şi argumenteze. Să luăm exemplul extrem de dezbătut în zilele noastre, disputa vaccinurilor. Care este realitatea universal valabilă? Fiecare îşi va spune varianta sa, nu-i aşa? Desenul cu 9 și 6, dar privit din două părți diferite este cel relevant în ceastă discuție. Nici unul nu este prost, ci fiecare are o altă perspectivă.

Asta este realitatea din păcate, iar democaţia este făcută să avantajeze majoriatea, iar acest lucru se face prin vot universal. Dacă nu accepţi lucrul acesta şi tot insişti, înseamnă că nu eşti de acord cu principiul democratic. Acum să lupţi pentru schimbări, da, sunt de acord, pentru dreptate, foarte frumos, dar tu nu faci asta nu-i aşa? Să fim serioşi, nu eşti de acord cu unii băieţi şi îi vrei pe ceilalalţi, cam asta este. Îmi place mult de tot ipocrizia aceasta. Eu lupt pentru dreptate!!! dar numai cum vreau eu şi când vreau eu şi mai ales cu cine vreau eu. De aia sunt eu gică contra şi dau din gură contrar trendului, din cauza ipocriziei, pentru că mi se pare cea mai periculoasă. Când ști că un om este hoț. Te poți feri de el, când este frumos îmbrăcat, spune cuvinte mari și te fură în timp ce te bate pe umăr, atunci ești în mare pericol.

Hai să vedem un pic cum este să îmi povesteşti că tu susţii strada, că trebuie, că aia şi cealaltă şi apoi să vi să îmi povesteşti cum eşti alături de guvernul de la Madrid. Hai serios?! Guvern de la Madrid care a trimis poliţia şi să ne aducem un pic aminte cam ce a însemnat bătaie în stradă cu forţele de ordine. Aunci nu era cu drepturile, cu minoritătăţile, cu astea toate? Pe cuvântul meu că de spuneaţi aşa ceva aveaţi respectul meu. Dar ipocrizie…

Nu prea discut astfel de subiecte pentru că mă aleg cu foarte multe scandaluri şi înjurături şi îmi explică toată lumea cum îs eu proastă, fără argumente desigur, doar înjurăturile şi explicaţiile tu eşti prost că aşa vreau eu iar eu sunt deştept pentru că aşa m-am născut.

Să fie aşa. Sincer îmi doresc şi eu o guvernare lungă de dreapta, dar completă, ca să văd şi eu schimbarea acestei ţări. Sunt sigură că în momentul în care nu se va putea face ceva vor avea scuzele şi vor avea pe cine să dea vina, chiar şi peste 50 de ani şi toată lumea va spune că au dreptate.

Ei şi dacă chiar nu merge ne trântim pe jos în parlament şi totul se rezolvă. M-am gândit un pic cam ce ar fi însemnat să te duci în parlamentul englez şi să te trânteşti pe jos, dar apoi mi-am adus aminte că băieţii ăia au ieşit din uniune şi îs ultimii oameni pe tema asta şi oricum nu vor mai exista prea mult, căci ce să se facă ei fără uniune, aşa că m-am reprofilat către patria tată. Cred că îi lăsau în pace şi în nici un caz nu chemau forţele de ordine, nu doamnă cancelar? Că doar luptau pentru dreptate și ce dacă faci de doi bani țara asta? Îmi spui despre alea că îs capre, că vorbesc, că nu vorbesc, că sunt tărănci, dar vai! Te tăvălești pe jos în Parlament. Ce am învățat eu acasă este că nu este vorba despre parlamentari, ci este respectul pe care îl porți față de această instituție importantă a unui stat democratic. Ai să îmi spui că ei sunt primii care nu respectă, căci fură și mint și sunt corupți, dar fi integru când îmi spui asta, cu capul sus, căci din circul și mizeria pe care o faci nu pot decât să mă conving că ești la fel ca ei, doar că ești și ipocrit pe deasupra.

 

Hai, să vedem cum aruncați cu pietre în mine! Ne auzim

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *