De ce nu are ursul coadă?

 De ce nu are ursul coadă? Ei bine aceasta este întrebarea care se poate aplica cel mai bine poporului nostru. Avem de povestit și ne tăvălim pe jos pentru extrem de multe lucruri, mereu suntem nemulțumiți. Trendul arată acum că discutăm foarte mult legat de faptul că am avut probleme din cauza regimului comunist și cu toții vorbim și vorbim multe despre acest regim.

 Eu nu am apucat acest regim și sunt rezervată să discut despre altceva în afară de chestiuni istorice generale, deoarece nu mi se pare corect. Ei, nu toată lumea este la fel, normal. Am auzit povești despre cum era și cum se trăia în vremea respectivă de la oameni de aceeași vârstă, sau chiar mai mici. Are ursul coadă? Păi cam nu prea are.

 Bun. Alții care sunt extrem de vocali pe acest subiect nu au dus-o chiar foarte rău pe vremurile acelea, dacă arunci o privire mai apropiată. Mai mult unii au ocupat funcții înalte în fostul regim și după cum spun toți nu se putea să ocupi o funcție pe simplu merit, ci trebuia neapărat să ai legături strânse cu partidul. Deci ai fost acolo, ai cântat cum ți s-a jucat. Acum taci, căci să devii anticomunist acum e cam târziu. Are ursul coadă? Păi cam nu așa.

 Alții au fost îngenuncheați de regim pentru că erau susținătorii unui regim contrar și sunt plânși, doar că la o privire mai atentă un pic, cu mânuțele lor au îngenunchiat la rându lor pe cei din regimul comunist atunci când au avut puterea și atunci are ursul coadă?

 Asta a fost așa numai de dragul de a primi în cap toate roșiile stricate și bordurile pentru că sunt comunistă și antenistă și nu mai știu exact ce. Căci trăim în democrație și vrem libertate de exprimare și libertatea presei și aia și cealaltă, doar că numai atunci când ne place ce se spune. Dacă nu ne place să vină cine o vrea să vină și să îi bage la pușcărie pe toți care nu sunt de acord cu noi. Clar dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră. Desigur, descoperim că nici aici ursul nu are coadă.

 Dar mergem mai departe, aici, în lumea noastră și avem un fenomen intitulat părinții duc viitorul țării la școală. Zilele trecute poliția s-a dus să îi amendeze pe domnii, care luptători mari pentru ordine și disciplină, pentru dreptate și adevăr, sunt staționați peste tot posibil să lase copiii la școală. Poliția a zis că plângerile primite pe această temă sunt tot mai numeroase și mai pline de frustrare. Am citit comentariile legate de aceasta postare. Părinții au fost extrem de nemulțumiți de comportamentul poliției, căci spunea o doamnă din aceasta „poliția nu a făcut nimic să ne asigure locuri de parcare„. Bun atunci, nu știam exact că poliția are în atribuții construcția de locuri de parcare, ba chiar credeam că de asta se ocupă primăria, condusă la noi de acel primar lăudat și super extra votat.

 Doar că eu vin dintr-o zonă de fel, cum este Șcheiul și știu exact ce fac oamenii ăștia. Îmi este clar că în zona respectivă nici primăria, nici poliția și nici dumnezeu nu au unde să facă locuri de parcare, pentru că spațiul atâta este. În alte orașe europene, centru vechi este scutit de mașini, sau și mai fain, este foarte scump să ajungi acolo, iar copilașii merg cu autobuzul. Și ghici ce? Nici măcar cu autobuze școlare, ci cu autobuzul. I-am văzut cu ochii mei și eram foarte foarte aproape să leșin de emoție pentru că înțelesesem de pe la noi că așa ceva nu se poate.

 Da, locuitorii acestor zone sunt foarte fericiți pentru faptul că trebuie mereu să plece către muncă mai repede, pentru ca apoi să stea prin fața clădirii o vreme până se deschide, căci altfel ajung cu o oră mai târziu la locul de muncă. Acea oră este petrecută în traficul din cartier, nu pentru că este multă lumea ci pentru că fiecare părinte oprește mașina în dreptul școlii, se dă jos și pregătește copilul, așteaptă ca acesta să intre și apoi pleacă. Cel din spatele lui face și el același lucru. Este minunat, da. Vinovat de nesimțire este statul, iar noi suntem un altar de comportament adecvat, atâta timp cât spunem ce trebuie și ne punem la poza de profil ce trebuie. Doar că până aici există posibiltatea a ursul să nu aibe coadă, dar încă nu știm.

 Ei bine, aseară m-am convins. Fain frumos stația mea obișnuită din noul meu cartier, mă dau jos din autobuz și șterg bine de jeg o mașină care staționa în fața școlii. După ce pleacă autobuzul observ că alte patru mașini sunt parcate tot în stația autobuzului. Doar că mă uit vizavi și observ cum este plin de locuri de parcare goale, locuri de parcare ce nu sunt atribuite nimănui, nu sunt plătite, nu nimic. Deci cu tot cu trecerea de pietoni și de pus mașina în parcare erau cam trei minute pentru părinte și copil. Deci da, de aia ne comportăm ca niște cretini și parcăm unde ne vine, deoarece nu avem locuri de parcare. Mda…sigur că da.

 Un tânăr a fost amendat pentru că a aruncat un chiștoc pe jos. Din nou, lumea a zis foarte bine, să îl omoare, să îl spânzure. Doar că pe oricare dintre ei dacă îi amendează mâine pentru că au aruncat ceva pe jos, se vor răscula de nu se poate. Așa cum s-a răsculat și băiatul în cauză.

 Un partid nou îi face pe oameni să creadă că ei reprezintă schimbarea și au niște reguli de fier. Spre exemplu sunt isterici cu privire la o lege votată în parlament de către putere, o lege extrem de nocivă. Și chiar pun pe facebook numele celor care au votat legea. Numele celor de la putere. Doar că un ochi mai atent arată că aceeași lege este votată și de parlamentarii lor. Normal, legea era nocivă pentru omul de rând, în schimb bună pentru politicieni, motiv pentru care și puterea și opoziția și toată lumea aflată acolo a votat. Îi întreb cum vine asta ce fac ei. Nu primesc nici un răspuns, pentru că nu îl au. Dar știu clar că lumea nu este interesată nici de adevăr și nici de dreptate.

 „Mănâncă cu gura închisă!„ țipă isteric o mamă în autobuz către copil care se execută imediat. Mă uit peste un minut în aceeași direcție, doamna mamă plescăia bine mersi cu gura larg deschisă. Am vrut să strig și eu la ea, dar ce rost avea?

 Un suv este parcat mai rău decât un rahat pe bandă, în condițiile în care lângă zăceau neocupate locuri de parcare. Stăteam cu mașina, căci pe banda cealaltă era trafic și hei, aveam obstacol. Vine doamna cu pruncul în brațe și începe să îl pună în mașină. O claxonăm, căci stăteam de o vreme. Este foarte supărată pe noi că ne permitem așa ceva și ne arată că are copil. Cred că tre să recitesc codul rutier și să mă mai nasc încă o dată apoi, să o iau de la capăt, căci am pierdut ceva pe drum și nu mai pot recupera indiferent cât mă străduiesc.

  Vreau să cobor din autobuz, dar cum oprește în stație o minunată doamnă sare pe prima scară. Nu poate urca și dă cu ochii de mine. Dar eu stăteam liniștită. „Te dai?„. Îi răspund că nu suntem la pertu și că eu am învățat că mai întâi se coboară și apoi se urcă. Am timpul necesar să călătoresc până la următoarea stație, așa, pe scară, însă domnia sa va trebui totuși să coboare, căci altfel va fi strânsă cu ușile. M-a înjurat și a coborât. E bine după 60 de ani pe acest pământ să fi așa.

 Ursul nu are coadă, este drept. Și mulți îl plâng, doar că se cam știe așa de ce nu are coadă. Ne plângem mult de tot și avem mereu o listă întreagă de vinovați pentru situația noastră, cu siguranță noi personal niciodată.

 Să fim serioși, nimeni nu dorește ca în țară să se facă ordine pe bune, căci asta ar înseamna că brusc nu mai există alte și alt lucruri despre care să povestim și fiecare dintre noi va fi tras la răspundere exact pentru aceste comportamente extraordinare.

 Mâine dacă sosește peste noi un alt regim totalitar, ne vom plânge pentru următorii 50 de ani că ne-a îngenuncheat democrația, iar cei ce vor țipa cel mai tare împotriva ei, vor fi tot aceeași care azi țipă în favoarea ei și de aceea nu are ursul coadă.

Ne auzim!

235254341 3956599054469022 1982880106145174197 n 1 - De ce nu are ursul coadă?
Ultimele postari ale lui Ioana Trif (vezi toate)
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *