Cu micul dejun este o întreagă discuție. Cea mai importantă masă a zilei, așa i se spune. Acum, ce mâncăm la micul dejun? Nu de alta, dar sunt o grămadă de discuții despre această poveste. O fată, care este acum în trend, ne spune să mâncăm sărat, neapărat să mâncăm ouă, un medic care este pe la televizor ne spune să nu mâncăm ouă, altul ne spune să eliminăm cu totul cerealele, pentru că nu ne aduc niciun beneficiu, ba din contră, este ca și cum am mânca otravă. Un altul spune să nu mâncăm nimic. La nicio masă probabil.
Ce se întâmplă dacă nu mâncăm micul dejun? Pentru că se anunță apocalipsa dacă facem așa ceva. Și ce se întâmplă cu oamenii care nu pot, nu vor, spun nu micului dejun? Păi ce să se întâmple? Nimic.
Fiecare dintre noi este diferit, este obișnuit într-un fel. Bunica mea, la 85 de ani, îmi spunea că ea dimineața bea cafea și atât, așa face de-o viață, că e bine, sau că e rău, nu mai contează, mă gândesc și nici nu se va schimba.
Eu nu am mâncat mic dejun o vreme îndelungată, nu-mi trebuia și când am încercat, cu forța, pentru că s-au tăvălit specialiștii pe jos, a fost măcel, mi-a fost rău, scârbă de mâncare și așa mai departe. La un anumit moment lucrurile s-au schimbat și pregătesc mâncarea când simt nevoia de ea, nu este bătută în cuie, la fel cum foarte multe nu sunt în existența noastră.
Mănânc sărat, ou, brânză, legume, sau iaurt, ou și proteină, transformată în wafă, cereale cu unt de arahide când am chef și am o zi mai grea, depinde, cum mă simt, care este nevoia, care este programul pe ziua respectivă.
