Defapt ce este școala aceasta pe aici, pe la noi, pe câmpiile mioritice? M-am născut confuză, așa că pun și îmi pun tot soiul de întrebări stupide. Am auzit de dimineață ceva la radio care m-a șocat. Sigur că mi se tot repetă că nu ar trebui să mă mai mire nimic, însă nu m-am putut abține, căci m-a lovit exact ca un tren. Era vorba despre școală, mersul la școală, ceva, nu am prins de la început. Dar un ascultător a trimis un mesaj, fiind foarte supărat pe faptul că a fost chemat la școală să i se facă observație, deoarece fiica lui nu învață la matematică. Răspunsul a fost „doamnă, când se va duce la magazin să cumpere 100 de g de salam și va fi întrebată care este teorema lui Pitagora, atunci o va învăța„. Bum, tz, bum! Aplauze!
Mamă, ai auzit, da? Pfff…ce util ar fi fost să știu treaba aceasta când eram la școală!
Aplauze și ție, cel care ai zis asta și deștepților de la marele radio care au putut să citească așa ceva. Dacă erai în direct, înțelegeam, dar așa? E cucoana aceea de la radio care le știe pe toate și care vorbește cu i din nas. Cum să citești pe post așa ceva?
De ce avem probleme, de ce nu avansăm, de ce, de ce, de ce? Păi uite de aia! Cum să spui așa ceva? Păi pe acest principiu nimeni, niciodată, nici măcar o dată nu ar avea nevoie nu să învețe teorema lui Pitagora, ci nu ar avea nevoie să învețe nimic.
Ne tăvălim pe jos toată ziua că învățământul e comunist, deci nu că este de o extrem de proastă calitate, ci că este comunist, dar așa ceva? Niciodată nu le iau apărarea profesorilor, dar la faza asta m-am tot gândit ce fel de răspuns aș fi putut avea?!
Ce șanse are acel copil, dacă părintele este așa și face tot posibilul să îl facă și pe copil tot așa? Și cel mai rău care este viitorul țării, acel viitor despre care discutăm în fiecare ceas, în fiecare secundă, fără să ne dăm seama că este în mâinile noastre și nu ține de politica despre care ne tot certăm.
Nici eu nu pricepeam când eram la școală de ce trebuie să învăț tot soiul de lucruri inutile și m-am plâns mult pe tema asta. Am aflat la bătrânețe că nu fondul problemei este stricat, ci felul în care se pune problema în fondul nostru de învățământ.
Copiii din clasa a 7-a au trebuit să dea și ei simulare, dar a fost așa, mai pe surpriză, fiind anunțat doar cu două săptămâni înainte. Circul de pe lume, ministerul este tâmpit, căci nu au apucat să se pregătească. Ei bine, deși sunt foarte foarte de acord că ministerul este tâmpit, aici nu m-aș grăbi. Cea mai mare idioțenie în țara aceasta este că se învață pentru examene, doar pentru examene. Și nu contează ce fel de examen, la școală, la muncă, la școala de șoferi și așa mai departe. am învățat și eu pentru examen și am fost un dezastru pe roți. Când am înțeles că învăț pentru mine și am depus un efort continuu și constant lucrurile s-au modificat surprinzător.
Nu a existat la mine această scuză, că nu am avut timp să mă pregătesc, nu s-a dat nimeni de ceasul morții pentru asta, vina mi-a aparținut pentru faptul că nu am depus efortul necesar și pe bună dreptate. Dar cu Pitagora mai știam câte ceva.
Când au sosit și notele dezastroase veșnica întrebare a părinților a fost ce au făcut ceilalți, ce note au luat ceilalți și se trec sau nu se trec în catalog. Deci nu ești pregătit, practic meri la școală efectiv degeaba, ai luat o notă sub 0, dar hei, dacă și ceilalți sunt la fel de tălâmbi și nu va fi la catalog, este totuși bine.
Și apropos, mamă, tu cam cât câștigi așa? Pentru că fac un sondaj de opinie și vreau să văd dacă ceilalți părinți din clasă se descurcă mai bine sau nu.
Dar până la urmă oricum nu contează ce ai făcut la simulare, căci poți să cumperi 100 g de salam și fără ce scrie pe acolo, deci e bine. Trăiască!
