Cum stăteam eu așa praf și pubere, după o sesiune de o mie de strănuturi și dureri de sinusuri, mi-a trecut prin minte o întrebare: de unde a apărut cravata și care-i treaba cu ea? Nu am fost niciodată un fan, dar cel mai important este că nu i-am găsit logica și atunci m-am apucat să caut.
Originea cravatei este dezbătută până azi, însă mai mult ca sigur este legată, într-un fel sau altul, de partea militară. Egiptenii purtau în jurul gâtului bucăți de postav, la fel și romanii. Ba chiar și soldații de teracotă ai împăratului Qin Shi Huang aveau ceva la gât, ciudat, nu?
Tralala, a trecut timpul, chestii și hop, regele Ludovic al XIII-lea al Franței, s-a trezit că începe Războiul de Treizeci de Ani și a făcut rost de niște mercenari care purtau la gât eșarfe colorate. Regelui i-au plăcut și până când a urcat pe tron Soarele, deja erau la mare modă. Deci predecesorul cravatei moderne este lavaliera. A trecut de la Franța la Anglia, împreună cu Carol II și s-a răspândit repede, repejor. Deci trebuia să fie la gât nebunia, dacă te respectai, clară treaba.
A mai trecut din timp, au apărut americanii, au răsărit creatorii de modă și hop-țop, cravata a început să capete o formă diferită, mult mai apropiată de cea pe care o știm noi azi. Nu mai era neapărat un semn al societății cu sânge albastru, dar a rămas un simbol al eleganței.
Bineînțeles, în prezent se găsesc modele de toate neamurile și felurile, de toate culorile și lungimile, unii o poartă la ocazii, alții dorm cu ea, depinde, oricum este acolo. Ei, m-a ros curiozitatea și am aflat câte ceva. Exact, exact nu am înțeles ce vrea ea, cravata și de ce este atât de importantă o bucată de material în jurul gâtului, dar hei, sunt multe lucruri pe care nu trebuie eu să le înțeleg.
Voi cum sunteți, cu cravată sau fără?
