Of, nu am mai scris de foarte multă vreme…nu știu, îmi par niște ani și nici măcar nu am deschis site-ul, deși îl iubesc atât de mult și îmi face atât de bine să discut aici, chiar dacă de multe ori discut singură. Totuși când ceva ia din tine totul trebuie să faci ceva pentru a opri acest lucru. Și trebuie înțeles că nu se opresc lucrurile chiar așa, dintr-o dată. Din păcate este extrem de complicat când nu îți găsești locul și nu îți găsești nici măcar corpul.
Este greu când totul în jurul tău se destramă și în terorie ar trebui să scapi, însă nu s-a întâmplat încă asta și începi să nu mai înțelegi. Trag aer în piept și nu îmi simt plămânii când se umplu de aer, nu vreau decât să dorm, pentru că atunci când dorm nu se mi întâmplă nimic. Nu am tragerea de inimă de a face mare lucru, nici măcar să scriu și să citesc. Trag de mine pentru a nu exploda, pentru a tăcea.
Tăcerea este cea care stă ca o piatră de mormânt pe piptul meu și îmi consumă întreaga energie. Din păcate însă nu văd o soluție în a lăsa totul să curgă, ci văd ca o decizie potrivită să las lucrurile la locul lor, căci nu este momentul meu. Adevărul este cel care eliberează, este foarte drept, însă pe mine este cel mai corect să mă elibereze în tăcere, căci spus cu voce tare nu mai este doar al meu.
Este drept că mi-a fost extrem de dor și am făcut documentarea pentru fiecare zi care a trecut și în mintea mea aș fi știut ce să scriu, fiecare cuvânt, chiar dacă nu am nici o scuză că nu am făcut-o efectiv.
Să vedem deci un pic câteva date, așa de încălzire, că și așa mi-am ieșit din mână. Mergem să discutăm despre ziua mondială a cruucii roșii. Lumea aceasta macabră, urâtă, needucată, datorează multe acestei organizații care face tot posibilul să ajute. Această mișcare se datorează omului de afaceri Henry Dunant, care a luat această hotărâre după ce a văzut catastrofele lăsate pe câmpul bătăliei de la Solferino. A luat în acel moment hotărârea de a îngriji răniții de pe câmpul de luptă, indiferent de ce parte se aflau, sub vorbele „suntem frați cu toții„. Pentru cei care nu știu, crucea roșie este bazată pe voluntariat și pe neutralitate, căci sunt tratați toți răniții. Cumva am senzația că defapt aceștia sunt adevărații eroi, cei care își pun viața în pericol strict cu scopul de a ajuta. Cu toate că se respectă statutul de neutralitate al membrilor din crucea roșie, au existat destule vectime din rândul acestora în timpul conflictelor militare, dar și din cauza unor boli transmisibile, infecții și așa mai departe. Acești oameni se pun cu adevărat în pericol și aș vrea să spun că sacrificial acestor eroi este luat în considerare, însă aș minți.
Mergem ceva mai departe în trecut, anul 1521, când un anume edict declară că tezele lui Martin Luther sunt eretice. Era ceva de așteptat ca biserica să sară în sus și să încerce să îi acopere gura aceluia care le critica bogățiile și puterea. Ce să zic, am studiat așa un pic această teză eretică și sincer mi se pare tare simpatic omul. Aș fi fost tare curioasă să văd reacțiile marilor clerici când un personaj obscur vine să le bat obrazul cel aurit și mai găsește și ceva public care să îl spijine. Mi se pare minunat.
Am făcut documentarea completă pentru ziua asta, dar în timp ce scriam am hotărât să rămân la trei evenimente, așa că îl voi scrie pe ultimul, cel care mi se pare extrem de amuzant. Anul 1886, un băiat pe nume John Pemberton, farmacist de meserie, vindea in Atlanta, pentru enorma suma de 5 cenți un leac împotriva durerilor de cap și a oboselii, intitulat, Coca-Cola.
Ne auzim!
