Discutăm un pic despre Cracovia, oraș pe care l-am vizitat de curând. Este vorba despre unul dintre cele mai vechi orașe din Polonia, datând din secolul al VII-lea, cel de-al doilea ca mărime din țară, după Varșovia. A fost capitală până în anul 1596.
Cracovia are o suprafață de peste 327 km pătrați și o populație de 772.069 persoane. Numele orașului se trage de la personajul legendar numit Krak, fondatorul orașului, conducătorul unui trib polonez.
Există și o frumoasă legendă a orașului, care povestește despre un dragon, Smok Wawelski, care locuia la poalele dealului Wavell și teroriza populația. Până la urmă, Krak l-a păcălit, hrănindu-l cu o oaie plină de sulf. Astfel Smok a explodat și orașul s-a liniștit. Dragonul și oaia au rămas simbolurile orașului și ne-am bucurat să îi găsim peste tot.
În 1364 a fost fondată prima universitate din Cracovia, de către Cazimir al III-lea, reprezentând una dintre cele mai vechi universități din Europa. Orașul a continuat să crească din toate punctele de vede, parte a regatului lituaniano polon, sub conducerea dinastiei Jagiellon. Cultura poloneză a început să se dezvolte din ce în ce mai tare.
Epoca de aur a Cracoviei a fost Renașterea. În această perioadă s-au creat multe bijuterii arhitecturale și artistice. În 1473 a apărut Calendarium Cracoviense, prima lucrare tipărită. În această perioadă a crescut și influența comunității evreiești.
În 1572, Sigismund al II-lea, ultimul rege al dinastiei Jagiellon, moare fără să aibă moștenitori, drept urmare tronul Poloniei ajunge la regele Franței. Acest lucru a determinat o scădere mare a importanței orașului. De asemenea invazia suedeză a stopat dezvoltarea orașului din toate punctele de vedere. Tot în aceeași perioadă a existat și o explozie a ciumei bubonice, fapt care a cauzat moartea a circa 20000 de locuitori din Cracovia.
Dat fiind faptul că orașul Cracovia a fost urmărit de ghinioane, lucru care i-a afectat influența, dezvoltarea și posibilitățile social-economice, regele Sigismund al III-lea Vasa, conducător dintr-o dinastie suedeză a hotărât mutarea capitalei Comitatului Polono-Lituanian la Varșovia, în anul 1596.
În următoarele secole, soarta orașului Cracovia nu a fost una potrivnică. Marile puteri ale Europei au purtat lupte care au dus la anexarea și la fărâmițarea Poloniei. Rusia, Prusia, Austro-Ungaria și apoi Franța lui Napoleon au stăpânit Polonia și marile sale orașe. În 1866, Cracovia a reușit să câștige autonomia în cadrul Imperiului Austro-Ungar și a devenit astfel un simbol național al luptei pentru libertate. În această perioadă s-a înregistrat o creștere a influenței culturale și economice a acestui oraș.
Izbucnirea primului război mondial, a fost pentru Polonia momentul ideal pentru începerea luptei de eliberare. Legiuni poloneze au fost formate și trimise la luptă. În 1918, Polonia și-a recăpătat independența față de Austria.
După terminarea primului război mondial s-a înregistrat în Polonia o creștere semnificativă atât economică, cât și culturală. Orașul Cracovia a început să înflorească din nou și să fie căutat de artiști, arhitecți, oameni de știință și inventatori. Tot în aceeași perioadă a devenit și un mare centru spiritual al comunității evreiești, dar și un centru academic foarte important.
Lucrurile au luat o întorsătură nefastă pentru Polonia, fiind invadată de trupele Germaniei naziste în anul 1939, Cracovia devenind unul dintre cele patru districte ale Guvernului General German. Conducerea nazistă s-a instalat în castelul Wawel și din acel moment a început „germanizarea„ orașului.
În jur de 70000 de evrei locuiau în Cracovia la acel moment și s-a început persecutarea lor. Mai întâi au fost arestate persoane cu funcții de conducere, profesori și doctori, după care s-a trecut la construcția ghetourilor, cu scopul de a separa întreaga comunitate evreiască.
Din 1941 s-a pus în aplicare programul intitulat de naziști ”Ultima soluție„ și s-a trecut la construirea lagărelor de exterminare, un bun exemplu fiind Auschwitz, aflat la o mică distanță de Cracovia și mutarea evreilor din ghetouri către aceste locuri.
Din fericire, Cracovia și arhitectura sa minunată din secolele renașterii au rămas intacte până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fiind ferite de bombardamente.
În 18 ianuarie 1945, trupele sovietice au eliberat Cracovia de sub ocupație nazistă. Așa a început epoca comunistă a țării și a orașului. În 1978 a fost ales, pentru prima dată după 455 de ani, un papă non italian, polonezul care și-a luat numele de Ioan Paul al II-lea și care a devenit una dintre cele mai importante figuri ale lumii.
Centrul Vechi al Cracoviei a fost integrat în patrimoniul UNESCO și reprezintă în zilele noastre o însemnată atracție turistică.
Centrul vechi al orașului este de o frumusețe aparte, se simte dominația renașterii, iar clădirile s-au menținut foarte bine. Am admirat dorința lor de promovare a artei, în mod deosebit a picturii.
Transportul din Cracovia primește de la mine o notă foarte bună, sunt construite multe șosele, dar și linii de tramvai, totul fiind comod și interesant.
Epoca comunistă și-a lăsat amprentele puternic asupra orașului, am simțit asta mult mai puternic decât la noi. Există foarte multe construcții din acea perioadă, care nu au fost renovate și modernizate și aici vorbesc în mare parte despre blocuri de locuit. În momentul în care ieși din centrul vechi și părăsești locațiile cu iz imperial, trăsurile din centrul cu cai frumoși și bine îngrijiți, ajungi prin anii 70-80.
Dacă italienii și spaniolii țin foarte mult la sieste, polonezii țin foarte mult la sărbătorile religioase, aș spune chiar cu un pic de iz habotnic. Este totul închis, poți muri de foame, însă nu poți muri de sete, căci magazinele speciale pentru alcool sunt peste tot și sunt deschise mereu.
A fost o excursie frumoasă, din păcate nu am reușit să văd ce mi-am propus. Mi-ar fi plăcut să văd Auschwitz și ceva mai multă artă, însă nu știu dacă m-aș mai întoarce o dată să recuperez. Poate căpăta o tentă cenușie o astfel de excursie dacă nu ești mereu cu capul în muzee, parcuri, lacuri și în galerii de artă.
A fost poate diferit pentru mine, căci eu merg în astfel de excursii tocmai pentru a vizita, nu prea ies din peisajele pe care mi le doresc și poate că și asta și-a pus amprenta asupra mea.
Una peste alta concluzionez că acest oraș pare urmărit de un șir mare de ghinioane. Poate că asta se oglindește și în felul de a fi sau de a se comporta al locuitorilor. Nu sunt ceea ce noi numim ospitalieri și nici prea dornici de musafiri. Să fim sinceri, au avut destui. Totuși nu sunt singurii care au trecut prin asta, dar fie. Există posibilitatea ca perioada nefastă să se fi terminat, însă nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul.
Ei bine, vă invit să aruncați un ochișor pe celălalte articole despre călătorii : https://slashacudetoate.eu/sankt-petersburg-orasul-bijuterie, https://slashacudetoate.eu/florenta-orasul-de-medici, https://slashacudetoate.eu/sankt-petersburg-un-vis-superb, https://slashacudetoate.eu/moscova-capitala-neinvinsa,
Și vă promit că vom continua acest minunat capitol al blogului. Va urma Delta Dunării, paradisul nostru minunat și pentru sfârșitul anului am pregătit o excursie în Cetatea Eternă.