[rainmaker_form id=”578″]
Abea ce mă plângeam că îmi este foarte greu să aleg personalitățile din gala mea, deaorece sunt foarte multe și fiecare este interesant și îți deschide o lume interesantă în fața ochilor, când o discuție cu o colegă îmi aduce în minte unul dintre cele mai misterioase și întortocheate personaje posibile, contesa Elisabeta Bathory.
Se vorbește foarte mult despre acest personaj, iar părerile sunt cât de poate de împărțite, de la unul dintre cei mai prolifici criminali în serie ai lumii, până la un suflet extrem de bun, o personalitate interesată de medicină căreia bărbații din viața sa i-au întins o capcană, contesa a fost de toate. Este un personaj cu adevărat fascinant și cred că va rămâne în lista mea de preferați.
Născută în 7 august 1560, Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astăzi, în sânul familiei Bathory, una dintre cele mai bogate și deci cele mai influente familii, viitorul acesteia ar fi trebuit să fie mai mult decât strălucit. Bogăția și influnța familiei sale era atât de mare încât regele era de multe ori dator către aceștia. Da, dacă trebuia să te naști în acele vremuri, era bine să fi un Bathory.
Pe de altă parte aș sublinia faptul că discutăm despre o perioadă rece și plină de violențe, în care mai ales viața țăranilor nu cântărea prea mult în ochii nobililor, comportament care venea din educația timpurie. Nu este o scuză pe care vreau să o folosesc pentru contesă și pentru comportamentul de care este acuzată și azi, dar vreau să avem în vedere faptul că nu o putem judeca prin ochii omului modern.
Se pare că lucrurile au luat o întorsătură bizară când aceasta avea 14 ani și a rămas însărcinată cu fiul unui țăran transilvănean, faptă care a provocat un scandal monstros în familie. Mai puțin de faptul că era însărcinată, așa de tânără, mai mult pentru lipsa statului social și a bogăției tânarului ales. Acum, asta mie îmi sună a dragoste curată, adolescentină, pe care o cunoaștem și noi, ori un phishopat nu ar fi dat dovadă de așa ceva, nici măcar la respectiva vârstă. Sigur că nu a fost lasată să păstreze copilul, care a fost trimis departe de ea, iar tânărul său partener a fost aspru pedepsit. Da, un așa eveniment îți poate umbla la circuite, fără dar și poate.
Un an mai târziu se căsătorește cu contele Ferenc Nadasdy, cunoscut pentru cruzime și pentru caracterul său sângeros, militar celebru și temut în războaiele cu turcii. Acum, sunt slabe șanse ca un astfel de personaj să fie capabil să își modifice comportamentul până la polul opus în ceea ce privea viața lui de acasă. Eu zic că mai degrabă avea șanse să se comporte nu prea civilizat cu tânăra lui soție, care nici nu îndeplinea toate carteristicile necesare unei tinere femei din acea perioadă, după episodul întâmplat cu un an înainte. Nu cred că a dus o viață prea ușoară, cel puțin nu la începutul căsătoriei sale.
Contesa a fost mamă a trei fete și a unui băiat, iar documentele sunt aici de acord cu faptul că își iubea copiii și era o mamă bună, nu există discuții despre cruzimea ei în relație cu aceștia. De asemenea era extrem de educată, vorbea trei limbi și știa o mulțime de informații la care nu avea acces toată lumea. Nobilii din respectiva perioadă nu erau neapărat cei mai educați.
Cum soțul său era plecat pentru mult timp pe front, contesa era cea care deținea toată puterea și toată bogăția. Era, deci, o persoană extrem de importantă, căruia o mulțime de nobili, printre care și regele Ungariei, îi datorau o mulțime de bani și servicii. Gurile rele spun că de aici i s-au tras toate necazurile, că s-a întâmplat acelați lucru ca și cu templierii, adică a fost denigrată până la gradul de mosntru, că i s-au pus în cârcă o mulțime de fapte odioase pentru ca aceste datorii să fi șterse.
Pe partea cealaltă, legenda spune că în timp ce o fată îi pieptăna părul, a fost bruscată și într-un acces de violență și-a lovit servitoarea care a început să sângereze pe mâna stăpânei sale. Contesei i s-a părut că pielea mâinii sale arăta mult mai bine, lucru datorat sângelui și de atunci a început cultul sângelui.
Unii spun că și contele știa despre crimele pe care le comitea soția sa, dar că a închis ochii și a ajutat-o, deoarece era un mare fan atât al prostituatelor, la care închidea ea ochii cât și a violenței. Se spune chiar că a primit ajutor de la soțul său. Acesta moare în anul 1604, nu se știe exact dacă în urma unei boli, sau a unei răni din luptă, sau cine știe ce altceva, oricum și acest eveniment este plin de mister.
De asemenea se spune despre ea că era obsedată de trecerea timpului și de cum frumusețea ei faimoasă începea să fie afectată, motiv pentru care s-a gândit că singura modalitate de a opri acest proces era îmbăierea în sânge. Aici eu mai văd o parte să ziceam așa, curioasă și anume, dacă scopul era în sine îmbăierea ăn sângele tinerelor pentru menținerea tinereții, atunci partea de tortură nu își are sensul.
Că sunt foarte mari șanse ca o servitoare ce îi greșea să fie pedepsită în cele mai brutale moduri, fiind folosită pedeapsa corporală, este foarte adevărat. Dar de acest comportament cred că sufereau toți nobilii, spre exemplu Elisabeta Tudor și regina Maria Stuart, sunt cunoscute și ele pentru așa ceva.
Mai departe legendele spun că acolo unde sosea contesa începea să crească numărul cadavrelor, că ajutată fiind de servitorii ei credincioși tortura tinere fete din satele care aparțineau ținuturilor sale și că spre exemplu, în perioada iernii, când pământul era înghețat și nu se putea săpa gropu, cadavrele erau aruncate ărin pădure sau chiar pe drum.
Martorii prezentați la proces au declarat că aceste cadavre prezentau divrse urme de tortură și mușcături. Este prezent deci mitul vampirului și cel al canibalismului. Se spune că utiliza fecioara de fier suspendată și alte modalități de scrugere a sângelui.
Aparent lucrurile s-au precipitat în anul 1611, când contesa este pusă sub acuzare. Nobilul György Thurzo a fost cel însărcinat cu judecarea contesei, gurile rele spun că în spatele acestuia s-a aflat regele dornic să scape de datorii, iar Thurzo era dornic să primească pământurile ei.
Cealaltă tabără susține că, contesa, scăpată de sub control, a început să atace tinere fete din mici familii nobiliare, trimise la ea pentru a învăța etichetele necesare vieții de nobil. Moartea acestor fete a fost motivată de apariția unei boli, lucru foarte posibil în respectivii ani. Da, se poate să fie adevărat tot ce s-a zis la proces, da, poate să fie adevărat că totul a fost cusut cu ată albă din motive politico-financiare. Se prea poate ca adevărul să stea la mijloc.
Deocamdată contesa este considerată ca fiind unul dintre cei ma prolifici criminali în serie, un personaj macabru, sângeros și teribil de violent. Rămâne cred un mister pe marginea căruia sunt o mulțime de discuții.
Cert este că a fost condamnată, în urma procesului, să fie zidită într-o cameră, singură, având doar o deschizătură prin care primea mâncare. Pe 21 august 1614 este găsită moartă în camera ei, iar zidul care a fost construit în locul ușii a fost dărâmat.
Dacă stăm un pic să ne gândim la ideea că, contesa se temea de bătrânețe, de moarte, atunci înseamnă că a reușit să îți învingă toate aceste temeri, pentru că a devenit nemuritoare, așa cum și-a dorit. Toată lumea cunoaște numele Elisabeta Bathory, chiar și în zilele noastre. Că ocupul primul loc în topurile celor mai crude femei, că imaginea rămasă este una a unui vampir însetat de sânge, este drept. Nu știm dacă aceasta este imaginea pe care contesa a dorit să o lase în urmă, dar a reușit să domeanscă peste istorie.
Totuși trebuie să luăm în calcul faptul că nu putem fi siguri unde este legendă și unde discutăm despre adevăr, pentru că dovezile efective care au fost prezentate nu au fost prea consistente, iar trecerea timpului nu a ajutat. Așa că Elisabeta Bathory va rămâne multă vreme un mister.
