„Însă Bizanțul a fost mereu un tărâm al contradicțiilor, iar temeiul religios care justifica subordonarea femeilor era cu două tăișuri. Dacă în vechiul testament femeile sunt vasul mai slab și calea păcatului și a ispitei, noul testament spune cum mântuirea omenirii a venit prin sfânta fecioară, care a vrut să-l poarte pe dumnezeu întrupat în pântecele ei.„
Azi sunt 568 de ani de la căderea Constantinopolului și atunci vreau să vă povestesc despre o carte faină care discută despre această capitală. Este un titlu pentru cei care iubesc istoria și care sunt interesați să afle cât mai mule informații despre capitala Imperiului Bizantin. Constantinopol, capitala Bizanțului de Jonathan Harris este o carte care m-a condus într-o călătorie a trecutului, într-o lume plină de legende și de mituri, cu detalii fascinante despre lumea creștinilor. Am concluzionat că în centrul acestui imperiu s-a aflat creștinătatea și comerțul. Bizantinul era bărbat, heterosexual și creștin, bineînțeles. Femeile erau de evitat și trebuiau să-și vadă de treabă în interiorul caselor, cuminți și fără să fie văzute și auzite. Super!
Mai departe totul era despre biserici, moaște și artefacte creștine. Dumnezeu era apărătorul Constantinopolului și de aceea era de neînvins. Da, comerțul era foarte important, prima sursă de venit a celor care locuiau în cetate.
S-au născut o mulțime de legende, de mituri legate de însemnătatea creștinătății în acele părți. Sigur că erau și o mulțime de certuri și de contradicții între ortodoxia bizantină și catolicism, dar ca de obicei fiecare susține că are dreptate.
Oricum, în mod clar, nu era un loc pentru femei și nici pentru oamenii săraci, care erau și ei mulți, departe de luxul sclipitor a acelor câțiva, despre care se vorbește și azi. Pe ici colo s-a mai întrezărit și câte o împărăteasă puternică și învățată, care a învins puternica masculinitate, însă cu muncă grea și cu probleme mari. Totul s-a dus la vale atunci când un sultan de 21 de ani s-a ambiționat să pună la pământ cetatea aflată în mâine lui Dumnezeu. Și a reușit. Eu sunt un mare fan al Cuceritorului, mi se pare un personaj cât se poate de interesant, cult și învățat, un luptător de milioane. De atunci creștinătatea s-a terminat pe acel tărâm, Constantinopolul a de devenit noua capitală a Imperiului Bizantin. Ei ca să vezi ironia sorții!
Pentru cei interesați cartea se găsește aici:
