Sunt certată de diverse persoane pentru că iubesc mai mult animalele decât oamenii. Mi se reproșează acest lucru, cu toate că nu văd cu ce drept. Și da, este corect. Nici nu m-am ascuns vreodată. Încep să am un sentiment de repulsie pentru om.
Specia umană este în cădere liberă. Am văzut niște lucruri care nu doar că m-au îngrețoșat, dar mi-au ridicat părul în cap. Și toate toate m-au convins că ceva este greșit cu omul. Habar nu am, poate că din naștere, sau poate pe drum se pierde ceva, nu am idee.
Educația lipsește cu desăvârșire, este clar, iar epoca modernă, plină de tehnologie și de reușite, nu este mai prejos. În România 14600 de oi au fost înghesuite pe un vapor, să meargă la moarte. Ei, mâncatul de carne nu are nici o legătură aici, din punctul meu de vedere. De ce naiba trebuie să le transporți vii? Am înțeles, vrei să le mănânci, dar de ce trebuie să le chinui? Umanitatea, daaa!!! Sunt niște suflete, am înțeles, sunt neimportante, dar de ce este nevoie de cruzime?
Am povestit despre ursulețul care m-a lăsat cu inima frântă ( https://slashacudetoate.eu/nimeni-de-nicaieri-tagedia-unor-nevinovati), cel care în fața tragediei sale, a durerii la care a fost supus a reușit să fie mai demn decât un popor întreg. Am auzit că domnul șofer este foarte nemulțumit de faptul că toată lumea s-a preocupat de urs și de domnia sa, nimeni. Păi eu l-aș întreba cu ce viteză mergea, cum a reușit să nu vadă și multe altele. Condusul în România a devenit îngrozitor. Numai căutați câte accidente se întâmplă zilnic și vă veți convinge.
Ieri am văzut un filmuleț în care un „jmecher„ încerca să calce o ursoaică cu pui pe șosea. La final, cel mai probabil s-ar fi plâns la final că el are 6 copiii și toată lumea plânge ursul… legătura fiind… da.
Vânăm, chinuim, maltratăm, urâm, scuipăm, facem rău. Urmăm cu sfințenie un dumnezeu ascuns în umbre, plin de pretenții, a cărui acoliți umblă în mașini scumpe și își ridică palate poleite cu aur în timp ce oamenii săraci, a căror suflete trebuie să mântuiască, mor de foame la porțile lor.
Omul este regele lumii, așa mi s-a replicat de nenumărate rânduri. Doar că vorba care a spus: mai întâi să fii om, apoi rege, nu s-a înșelat deloc.
Un pui de delfin a fost scos din apă, iar turiștii de pe plajă au făcut toți poze cu el și l-au plimbat din mână în mână, până ce micuțul a murit din cauza expunerii la soare. A fost lăsat acolo, abandonat pe plajă. Am înțeles că este un caz mai vechi, dar eu ieri am văzut. M-am îngrozit.
Tigru la circ chinuit, urs în fața Peleșului, vai de capul lui, ursoaică la grădina zoologică din Bârlad, am citit că va fi mutată în sanctuar. O doamnă se plângea că vecinul i-a bătut pisica până a desfigurat-o, câini loviți și maltratați. Și lista este atât de lungă.
La noi pădurile se taie în disperare, în continuu. Mor oameni, animale, moare tot și noi discutăm politica românească îmbuibată de o ipocrizie fără margini. „Votează cu x că altfel ești prost!„. Ah, nu, prostia nu merge pe culori politice, merge pe specie mai nou.
Dacă nu te rogi la zeul meu te bat, dacă nu ții cu echipa mea de fotbal te omor, dacă nu votezi cu cine vreau eu, te calc în picioare. Totul ține de democrație, cultură, civilizație, aceste mari cuvinte ale omului.
X-lescu este așa și face așa. Nu mai contează, te uiți în urmă, x-lescu ăsta era preten bun cu y-lescu ăsta de îl înjuri tu azi că este cumva. Dar da, uităm, memorie scurtă. Criminalii de ieri, devin eroii de azi. Suferim de sindromul Stockholm. Până una alta ne îngropăm în gunoi. E drept, nu doar în România, peste tot, tăiem pădurile, măcelărim animalele cu o isterie fără margini. Dar hei, avem politică de discutat, nu este timp de altceva.
Cineva mi-a zis că urșii sunt prea mulți, trebuie castrați. Și oamenii sunt mulți. Altcineva mi-a scris că urșii vânează oamenii și îi omoară, deci să nu mă mai plâng atâta. Am zis că nu are rost să răspund la așa ceva. Replica a fost: „atunci muie„. De la o doamnă respectabilă.
Am scris articolul acesta de nervi, de nervi mulți, de neputință. Pentru urșii călcați de mașini, pentru 14800 de oi, pentru câini, pisici, pentru pădurile noastre care pleacă rupte către stăpânii noștrii de afară, în fața cărora ne închinăm pios, pentru că noi am învățat la școală vorba: „capul plecat, sabia nu-l taie„.
Totuși cine răspunde pentru toată nebunia asta? Aleșii, unde sunt ei? Concert, mă refer.
Le-am spus sârbilor că îi respect pentru că întotdeauna au dat dovadă de coloană vertebrală și au luptat. Ei au zis da, dar așa am mai rămas o mână de oameni, voi sunteți mulți, aveți alte oportunități. Oare? Ce folos să fim mulți dacă suntem proști?
Hai să ne certăm mai departe pentru politicienii noștrii integrii și buni, în timp ce ei, care se „urăsc„ maxim mai beau o șampanie împreună și stau foarte liniștiți.
Da, am scris cu nervi și cu regret față de toți nevinovații care plătesc. Tot din nervi am scris și cartea Omul a uitat că trebuie să moară ( https://www.libris.ro/omul-a-uitat-ca-trebuie-sa-moara-ioana-trif-EIK978-606-49-0146-0–p11708448.html) și din dorința ca specia umană să fie oprită din ceea ce face. Aș vrea ca omul să realizeze că nu este decât un sac de oase habarnist, care dispare din univers în urma unui strănut.
În concluzie, nu sunt foarte dată pe spate de om, nici de rochia din brand-ul x, la preț de 1500 ron, 100% poliester, care s-a dat ca pâinea caldă. Și dacă mâine s-ar spune gata, aș accepta, cu toate că ar înseamna să plec și eu (lucru de care sunt perfect conștientă, evident. Spun asta pentru că mi s-a zis: dacă vine sfârșitul lumii mori și tu, știi da?).