Ciudățenii în Scoția

  Ne-am pregătit intens pentru Scoția, am luat pelerine de ploaie, fâșuri și bocanci, pentru că vremea lor e faimoasă. După cum am zis în articolul precedent – https://ioanatrif.ro/scotia-locul-meu-de-poveste/ , am avut noroc și am venit cu echipamentul pentru ploaie nefolosit.

  Acum despre cazări, mâncare, băutură și povești fantastic-dubioase din Scoția. Mi-a plăcut tare mult să mă înfrupt din cafelele lor lungi cu lapte, nu mi-a ținut nimeni teorii enervante, mi-au adus și bucata de tort lângă, deci toate au fost bune și frumoase.

  Ce am observat și m-a șocat un pic, făcând comparație cu România, lipsa farmaciilor. Am căutat, există, dar puține. De asemenea ne-am uitat la televizor și nu au reclame la medicamente. Fascinant, nu-i așa? Totuși, un mic sfat, plecați cu pastilele de acasă. Eu, un „migrenist„ convins am făcut mare greșeală de a-mi uita pastilele acasă, dar nu m-am agitat prea tare, adică banalul nurofen trebuie să fie peste tot. Ei bine, da, este, chiar în supermarket. Doar că e o pastiluță așa de mică încât îți încape sub unghie și nu, nu ajută la nimic, sau cel puțin pe mine nu m-a ajutat.

  Am fost cazați în tot soiul de locuri, am nimerit un hotel în aproape sălbăticie și imaginația mea s-a dus către ceva filme horror, trebuie să recunosc. Am zis bine, dacă apar niște oameni îmbrăcați în salopete de blugi, am tăiat-o, pentru că sigur ne vor mânca fața. Până la urmă am supraviețuit și am mâncat într-un fast-food, super american, cum nu am mai întâlnit nicăieri. În sfârșit am mâncat cartofii prăjiți din vestitele coșulețe, așa cum am tot văzut prin filme. Dar nu am ce să spun, pentru că burgerul vegetarian a fost extrem de gustos, iar atmosfera veselă. Aș mai mânca acolo, nimic de zis.

  Am fost cazați într-un hotel cu holuri care aduceau aminte de filmele Saw, dacă știți, așa că mă așteptam să vină omulețul pe tricicletă în orice clipă. Camera era ciudățică, în sensul că avea o ușă în plus, în afară de cea de la intrare, ușă care era încuiată, dar, hei, parcă nu ești chiar confortabil și te tot gândești cine are cheia, nu?

  Tot acest hotel avea un lift vechi, din acela cu gratii, eu una nu am văzut decât în filme. Și sărăcuțul când se pornea, scotea niște zgomote foarte ciudate, un scârțâit anume, care te făcea să te întrebi ce se întâmplă și mai ales, de ce îi scârțâie ăluia tricicleta în halul ăla. Nu doar atât, dar am deschis și noi televizorul, ne uitam liniștiți când a început volumul să o ia pe arătură, s-a dat la maxim, fără să umblăm noi, bineînțeles. Și nu îl mai puteam închide, nu mai puteam schimba programele. L-am scos din priză.

  Bine, vreți cu crimă? Avem. Ajungem la un hotel, poliție peste tot, criminaliști, chestii. Aflăm că în hotelul de lângă a fost găsit cadavrul unei femei, ucisă cu un cuțit, de… nu se știe încă de cine. Concluzia: există un criminal liber prin apropiere. Hopa!

  Altfel cazările confortabile, ne-am distrat de minune cu pățaniile, am vizitat și câteva puburi, fain de tot. Cu mâncarea nu au fost probleme, se găsesc de toate, pentru toate gusturile, evident. Nu le plac prizele europene, asta este clar, deci luați-vă echipamente necesare.

  Am avut și un însoțitor de grup român, care a nimerit tare prost cu noi. Domnul știa engleză, dar nu prea. Ghizii scoțieni au fost extraordinari, nimic de zis. Dar el traducea ce credea că vorbesc oamenii, lucru care nu era neapărat în concordanță cu realitatea. Erau oameni în grup care nu știau engleză deloc și pe noi ne supăra, un pic, faptul că le spunea bălării, așa că am intervenit. Până când nenea a făcut o criză de nervi.

  Concluzia: haideți cu noi în excursii, nu suntem deloc enervanți. Asta a fost varianta ciudățenii în Scoția, dar mai avem și altele.