„Cu siguranță, Charles nu dorea să-l omoare pe dumnezeu. Era însă convins că speciile se transformă.„
Știam câte ceva despre Charles Darwin, dar totul era legat de „Originea speciilor„, lucrarea controversată care a schimbat lumea, dar nu știam mare lucru despre viața sa personală. „Charles și Emma„ a reparat acest deficit al meu și m-a mutat într-o lume cât se poate de fascinantă.
Familia Darwin pare să fi fost tare fericită, chiar dacă lumea în care au trăit ei a fost plină de probleme, de boli și de ciudățenii ale naturii cu care omul a trăit braț la braț. Charles și Emma s-au iubit nespus de mult, cu toate că au fost diferențe mari de gândire și de dorințe între ei. Emma a iubit cuvântul lui Dumnezeu și tot în el a găsit alinare, pe când Charles s-a zbătut să găsească niște răspunsuri, pentru că nu își imagina că lucrurile sunt atât de simple și era pasiunea lui să pună întrebări.
Numele lui Darwin s-a dus în nemurire, dar puțini știu că a fost un tată minunat, că și-a iubit familia din tot sufletul și că s-a chinuit întreaga viața cu boli fără nume care l-au făcut să sufere. Emma a fost lângă el, l-a îngrijit și l-a susținut, l-a iubit și l-a vegheat.
M-a distrat foarte tare partea în care l-am descoperit pe Charles gândindu-se dacă ar trebui să se căsătorească sau nu. Lista lui de pro și contra mi s-a părut genială și tare amuzantă. M-am apropiat foarte mult de cei doi, cartea m-a dus la un minut de ei și de gândirea lor. Este absolut minunată și se găsește aici, ba chiar cu reducere de 20%:
„Omul în aroganța sa, se consideră o creație desăvârșită, demnă să ocupe locul unei ființe supranaturale. Ar fi mai modest și, cred eu, mai adevărat, să considerăm că omul se trage din animale.”