Cetățeanul Turmentat

M-am gândit un pic la cetățeanul turmentat al lui Caragiale, personaj pe care îl ia toată lumea în derâdere deoarece este bine amețit de aburii alcoolului și nu știe exact ce trebuie să facă într-o lume în care toată lumea are clar stabilite prioritățile. Acuma am stat și m-am gândit puțin mai în amănunt la acesta și la motivele pentru care a ales să își bea mințile și la motivele pentru care nu știe ce trebuie să facă.

Să luăm un mic exemplu, facebook, care este o rețea de socializare, da? Mă uit acolo cu plăcere să văd în ce locuri minunate mai călătoresc oamenii, să văd pe unde mai merg, ce lucruri noi se mai găsesc și așa mai departe. Ceea ce nu înțeleg este politica acolo. Mai întâi mi s-a spus cum trebuie să merg la proteste, că facem și dregem și asta mult timp, acum mi se spune cum cei de la proteste sunt proști și toate cele.

Îmi pare rău și îmi voi atrage multe critici, dar eu nu prea am înțeles cum se dorește defapt. Adică vrem democrație, a cărui element important este votul, deci majoritate decide, dar apoi nu ne place, defapt nu așa tre să se voteze, pentru că ăla e prost, ăla e sărac, ală a luat ulei pentru vot, deci nu așa, dar atunci cum?

Să recapitulăm deci : democtație, voința poporului, se merge pe vot, s-au dus lupte grele, în toată lumea pentru ca fiecare să aibe dreptul la vot, corect? Dar nu e bine, dacă se poate să aibe dreptul la vot numai acela care este de acord cu mine, da?

Bun, protestăm de mama focului, spontan, de toate pentru că trebuie. Nu este nimic organizat, noi facem ceea ce trebuie, dar vai, dacă cumva o fac și ceilalți ăia sunt proști, sunt plătiți, sunt groaznici.

Mai departe, principiul toți sunt proști numai eu sunt deștept. Cam ce i-ar da dreptul cuiva să îți spună ție într-o democrație că ești prost că ai votat cu nu știu cine. Să revenim un pic, cum? Nu este dreptul fundamental al cuiva care trăiește în democrație să voteze cu cine vrea? Ah…ba da, dar numai daca votezi așa cum vreau eu, altfel ești prost sau sigur ai primit mită.

Mai departe, am auzit ideea să se închidă x posturi de televiziune, de la aceeia care luptă pentru libertate și democrație. Pardon?!

În concluzie, vrem democrație dar nu chiar. Ne place tare cu drepturile și cu libertățile, dar atunci când este fix așa cum vrem noi, altfel este abuz. Asta îmi place mult la acest popor, căci așa s-a comportat mereu și nu vrea să se calmeze și să înțeleagă.

Lucrul pe care eu nu îl înțeleg nici să mă pici cu ceară este cum poți să crezi că x politician va fi vreodată de partea ta? Oricare ar fi el. Adică ăla este mai bun decât celălalt, ăia fac și dreg și sunt minunați. De când ne permitem noi, cetățenii acestei țări aflate în prăpastie să nu fim de aceeași parte a baricadei?

Centenarul este foarte vehiculat, am observat. Îmi pare foarte rău să văd asta, pentru că acum 100 de ani s-au unit toți românii și au luptat împreună pentru unire indiferent de culoarea politică, de etnie și așa mai departe. Aici nu este vorba despre politicieni, ci despre popor. Nu mi se pare corect să folosești centenarul ca să îmi dai în cap cu cine votez eu.

Am înțeles, este partea copiilor cool, care le au pe toate și știu orice și partea nepopularilor care nu au dreptul de a spune nimic, pentru că principiile liberarle se aplică doar cu test înainte și nu sunt pentru toată lumea. Este un film american prost.

Ca idee, cu toții suntem din tabăra nepopularilor, pentru că suntem oribi și dezbinați și muncim pentru alții, în loc să muncim pentru noi, pentru acei alții despre care credem că le pasă.

Au exact ceea ce și-au dorit cu toții, să fim toți dezbinați, să ne facem cretini unul pe celălalt, să ne scuipăm și să ieșim la proteste unul împotriva celuilalt, în timp ce ei trăiesc veseli și fericiți pe munca noastră, a tuturor. Dar să credem în continuare că nu este așa, că doar noi avem dreptate și doar noi ne-am născut cu stea în frunte și numai noi trebuie să fim ascultați, indiferent ce reprezentăm „noi„ , căci toate taberele gândesc așa.

Este ca pe terenul de football, când două echipe rivale joacă un meci și se urăsc, dar când se termină merg împreună la o bere și râd liniștiți în timp ce fanii se omoară între ei.

Mie nu îmi este rușine că sunt româncă și nu mi-a fost niciodată, indiferent cine a fost la putere, căci nu despre asta este vorba pentru mine.

Aștept înjurăturile de rigoare, că la asta ne pricepem foarte bine.

Ne auzim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *