Ce ascund oamenii mari?

DSCN0001 780x585 - Ce ascund oamenii mari?

Îmi aduc aminte ce însemna un secret când eram om mic, mă simțeam urmărită de el, își arăta colții la fiecare pas. Dacă o să fiu descoperită? Adulții sigur aveau să afle, pentru că ei e știu pe toate. Dar ce nu știam eu pe atunci era că adulții din jurul meu, cei cu regulile, cei cu certurile, cei cu toate lucrurile aranjate, aveau și ei o mulțime de secrete.

  Uneori adulții cer de la copii prea mult și le vorbesc din teorie, când ei știu prea bine cum arată practica. Adulții le spun mereu copiilor să nu mintă, să fie mereu sinceri, să nu ascundă, dar își ascultă ei sfaturile? Urmează ei regulile? Sigur că răspunsul este nu, avem și o vorbă, „fă ce zice popa, nu ce face popa”. Dar copii învață din puterea exemplului, se uită în jur, cercetează și într-un final, copiază.

  Tinerii au probleme, sentimente mari, care de prea multe ori nu încap în ei, se simt neînțeleși, singuri pe drumul lor. Dar adevărul este că și oamenii mari ascund o mulțime de secrete, se trezesc în situații din care nu știu cum să iasă, au sentimente pe care le consideră nepotrivite și în niciun caz nu au toate lucrurile puse la punct, așa cum vor să lase impresia.

  Îmi aduc aminte că voiam să fiu mare, ca să se termine problemele, sentimentele, răutățile și nesiguranțele, mai ales nesiguranțele. Până la urmă mi se dădea de înțeles că atunci când crești le pricepi pe toate. Ceva mai departe de adevăr de atât nu cred că există.

  Am văzut un val de val de ură la adresa adolescenților și mi-am dat seama că el a fost prezent mereu, mi-am adus aminte ce ușor ești dat de-o parte când ai o vârstă între vârste. Ba trebuie să te comporți matur, pentru că deja ești mare, ba n-ai voie nimic, pentru că ești prea mic. „Ei na, ce depresie? Ei da, ce probleme să aibă un copchil care are de toate? Ei na, suferă din dragoste, mai las-o baltă, astea sunt prostii, probleme și sentimente avem noi, ei nu duc lipsă de nimic, sunt doar răsfățați.” Sună cunoscut? Julieta avea 13 ani. „Daaa, dar erau alte vremuri!”. Oare?

  Problemele familiei, traumele societății, toate au rădăcini în generațiile tinere, iar emoțiile sunt reale pentru toată lumea, indiferent de vârstă. Faptul că ne facem că nu-i așa, nu înseamnă că ele dispar. „Eu am luat bătaie când eram mic și a trebuit să muncesc, a fost greu și am supraviețuit, nu m-am mai plâns atâta.”  E drept, dar asta înseamnă că a fost bine? Ai suferit? Ce ai înțeles din toate câte ți s-au întâmplat?

 Citeam un nea care își dădea ochii peste cap că el a luptat la revoluție pentru cei tineri și asta înseamnă că ei trebuie să se comporte ca atare, să fie țiplă, pentru că a făcut el un sacrificiu. Să nu își permită să se plângă, să nu-și permită nimic, pentru că a făcut el chestii. Ei na! Poate că ar trebui să înțelegem că atunci când facem ceva, ar cam trebui să ne asumăm și să nu mai punem asta în cârca celor din jur. Tot ce faci, faci pentru tine iar acțiunile tale vorbesc despre tine, nu despre cei din jur, poate că asta este lecția cea mai dificilă.

  În lumea de azi adulții îi feresc pe cei mici să vadă violența într-o lumea plină de ea, dar omuleții văd, simt, nu sunt chiar atât de fraieri. Partea proastă este că devin confuzi, atunci când își dau seama că oamenii mari ascund mai multe lucruri decât ei. Părerea mea? Ipocrizia este cea naște monștri.

Ps: În timp ce scriu aici, citesc știre: „Dalai Lama i-a cerut unui copil să-i sugă limba.”  Poftim? Hm? „Liderul spiritual și-a cerut scuze și regretă incidentul.” Oh, atunci e bine, m-am liniștit.

Ce ascund oamenii mari? Păi cam tot ce se poate.

235254341 3956599054469022 1982880106145174197 n 1 - Ce ascund oamenii mari?
Ultimele postari ale lui Ioana Trif (vezi toate)
Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *