Casa mea cu suflet

sigla AIA 2016 1024x523 1 780x398 - Casa mea cu suflet

  Pământul este casa noastră și poate ar trebui să ne uităm cu mai mare atenție la ceea ce facem. Ne așteptăm să primim de toate de la natură, trebuie să mâncăm, să bem, să locuim, să fim fericiți, iubiți și să ne simțim în siguranță. Cu toate acestea simt că omul din zilele noastre nu își dă seama că trebuie să dea și înapoi, sau măcar să ajute. Spre exemplu suntem încântați de faptul că cineva trebuie să facă totul pentru noi. Vreau o casă și am mers pe varianta de a căuta totul de-a gata până când m-am gândit că o informare mai minuțioasă nu ar strica. Spre exemplu, eu am dat o tură prin acest dicționar de construcții, așa pentru început, cu scopul de a înțelege mai multe despre ceea ce presupune o construcție. 

  Suntem consumatori mari de resurse, atât de mari încât unii specialiști ne spun că acestea se vor termina în curând, dacă nu reușim să găsim soluții alternative. Omenirea a devenit îngâmfată, s-a cufundat în ideea că fiecare dintre noi merită absolut tot ce își dorește și nu este nevoie decât să bată din palme. Totul este la un click distanță. Pentru că iubesc foarte mult istoria, am apucat să citesc câte ceva despre viața din trecut. Am aflat că risipa nu era la ordinea zilei, că nu își permiteau să facă așa ceva. Din cauza asta învățaseră să folosească fiecare mică resursă. Asta înseamnă că nu aruncau prea multe, mai degrabă totul era folosit. 

  Eu trăiesc în această eră a consumerismului, în care se face foarte mult exces și se aruncă din ce în ce mai mult. Fac suficiente greșeli, pe care nici măcar nu le sesizez, însă îmi doresc să fiu mai conștientă de stilul meu de viață, să îmi dau seama de repercusiunile alegerilor mele și nu doar asupra mea, ci și asupra mediului înconjurător. Locuiesc la bloc momentan, însă marea mea dorință este să ajung să îmi construiesc propria mea casă. Tot cercetând diverse variante, am aflat despre case cu consum aproape zero, un concept care pare să întindă o mână de ajutor pentru cei care cred în sufletul unei locuințe. 

  Ei bine, îmi doresc o casă la țară, pentru că orașul deja a început să doboare, să mă strângă, așa peste noapte, fără ca măcar să realizez. Poluare, gălăgie, agitație, aglomerație, nebunie. Deja nu mai fac față de ceva timp și încerc să mă orientez spre ceva care să îmi aducă liniște. 

  Mi-am dorit o casă la țară de când mă știu, un petec de pământ cu viață, niște ziduri care să simtă că eu trăiesc în interiorul lor, care să fie mai mult decât niște culori, sau un mobilier la modă. O casă care să adune amintiri, care să îmi poată spună cândva povestea. Aș mi-am imaginat eu mereu casa la țară pe care nu am avut-o și pe care nici bunicii mei nu au avut-o. Totul a foarte pentru mine oraș. Și îmi ajunge. 

  Îmi doresc miros de verde proaspăt, vatră pe care să coc pâinea, un grajd întreg de animale care să trăiască pline de fericire, în siguranță și să moară de bătrânețe. Îmi doresc o livadă de pomi fructiferi, mică, așa, doar îmi iasă două, trei borcane de dulceață, nu mai mult. Și bineînțeles o grădiniță în care să crească câteva legume colorate pe care să le mănânc cu drag. Și o mulțime de flori. Un leagăn afară pe care să citesc și niște coclauri pustii pe care să mă pierd în plimbări și să filozofez cu mine însămi. Îmi place să scriu, o fac de plăcere, îmi place să citesc și să îmi petrec timpul cu cărțile, cu vântul și dacă se poate cu un cal. Îmi doresc un căluț. Ei bine, am să iau doi, să nu se plictisească în grajd. 

  Locuința mea de vis nu trebuie să fie o enormitate fără sens, ba chiar din contră, sunt în regulă cu o intimitate care mi se poate oferi. Dar mi-ar plăcea o casă pe care pământul să o iubească, să nu o simtă ca pe o apăsare, ca pe o greutate. 

  Trăim vremuri tulburi, vremuri care ne vor pune pe toți la încercare în fel și chip, poate în modalități la care nici nu ne-am gândit până acum. Ei bine, cu toate că mă gândesc de o vreme că aș avea nevoie de o casă care să mă înțeleagă, care să mă aducă mai aproape de natură, de rădăcini și care să producă cât mai puține stricăciuni mediului înconjurător, am ajuns și la momentul în care regret că nu m-am ocupat mai intens de acest subiect, că am ezitat, că am amânat. 

  Mi-ar fi prins foarte bine distanța și puterea unui loc așa cum mi-l imaginez. Cred că atunci când respecți mediul înconjurător, ți se oferă la schimb același respect. Ori în momentul de față nu mă simt chiar împăcată cu ceea ce fac în mediul meu, însă deocamdată nu am ce să fac. Pot doar să spun că dacă reușesc să trec cu bine de încercările actuale am să caut cât mai repede să demarez proiectul casei cu suflet. 

  Din punctul meu de vedere, așa ar trebui să profităm de tehnologie, de posibilitățile și invențiile unei ere tehnologice, de capacitățile unor minți luminate, de posibilitățile unei lumi noi, prin găsirea unor soluții care să ofere atât comoditate și siguranță, cât și consumuri scăzute de resurse. 

  Îmi doresc o casă pe care să nu o mai părăsesc, m-am săturat să mă mut și să tot încerc să îmi găsesc un loc. Vreau ceva de durată, o casă făcută cu cap, să mă mulțumească din toate punctele de vedere și să conviețuim împreună, să ne susținem, să găsesc o reciprocitate cu locuința mea, un sentiment pe care poate că omul modern l-a pierdut.

  Acum că traversăm niște momente în care Universul are nevoie de o pauză, când totul trebuie să respire, să se liniștească, în timp ce omenirea se izolează cu propriile gânduri, cu erorile făcute, cu posibilitățile pe care le are, cred că este un moment bun să mă ocup de visele care încă au rămas neîmplinite. Informarea este extrem de importantă, mereu. Iar mai departe nu strică o plănuire în adevăratul sens al cuvântului, cât mai în amănunt, pentru ca la final, rezultatul să fie uimitor. 

  Am multe lucruri la care se mă gândesc în această perioadă, multe teme la care să reflectez, iar o casă a viitorului, propulsată într-un trecut pitoresc, așa cum mi-am imaginat mereu, este visul meu pe timp de criză și marele meu plan după trecerea ei.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *