„Unul dintre cele mai mari daruri pe care adulții le pot face, urmașilor și societății, este să le citească copiilor lor” – Carl Sagan
Pentru că mâine este 1 Iunie și sărbătorim copilăria mi-am adus aminte cu mare drag de cărțile copilăriei. De pe atunci am luat boala aceasta grea a cititului și nu am reușit să mă vindec de ea.
Am rămas îndrăgostită pe viață de povești și de lumea minunată pe care o deschid mereu în fața noastră. Se numesc greșit „cărțile copilăriei”, căci ele ar trebui citite de toată lumea. Am încropit aici o mini listă, sigur am uitat ceva, dar mai vin cu completări dacă este cazul.
Frații Grimm – Am început cu ei nu doar pentru că sunt minunați, ci și pentru că sunt parte mare a vieții mele. Atât de mult i-am iubit pe oamenii aceștia și așa de tare am tocit cărțulia lor, că nu am să îi uit niciodată. Avem basmele lor, toate minunate. Eu am să enumăr câteva, în funcție de preferințele mele: „Croitorașul cel viteaz”, „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici„, „Crăiasa albinelor„, „Scufița roșie„, „Fata moșneagului cea cuminte și harnica și fata babei cea haina și urata„, „Cenușăreasa„. Și desigur multe, multe altele.
Am fost incredibil de fericită când am primit sipetul cu povestiri.
Hans Christian Andersen – L-am adorat pe omul acesta și poveștile lui. Nu am să uit niciodată felul în care arăta cartea, felul în care se simțea la atingere. Știu și acum, după atâția ani, totul despre cartea aceea.
Am să enumăr și aici câteva titluri. Încep cu „Crăiasa Zăpezii„, pentru că este cu adevărat povestea mea preferată. De aceea aveam și carte separată cu această poveste. Era galbenă și țineam la ea ca la ochii din cap. Am iubit mereu noblețea și frumusețea rece a crăiesei.
„Hainele cele noi ale împăratului„, era pe locul doi. Urmau „Prințesa și mazărea„, „Degețica„, „Mica Sirenă„ și multe altele.
Ion Creangă, extraordinarul nostru povestitor nu avea cum să lipsească de pe lista mea. M-am dat foarte tare-n vânt după „Povestea Porcului„, din ceva motive m-a fascinat cel ma tare. Dar aveam neapărat pe listă „Prostia Omenească„, „Soacra cu trei nurori„, „Ivan Turbincă„ și pentru că mereu mi-a plăcut istoria „Moș Ion Roată și Unirea„. De asemenea este clar că trebuie să menționăm „Amintiri din copilărie„ și toată lumea trebuie să-l cunoască pe Nică.
Dumitru Almaș a adus pentru mine poveștile care mă intrigau cel mai tare. Le mai știu încă și am aceeași dragoste pentru ele, indiferent de informațiile obținute pe parcurs. „Povestea pre frumoasei Dochia„, „Povestea mătușii Floarea din Vrancea„, „Pavel Cneazul cel Viteaz„, „Bătălia din Codrii Cosminului„, „Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu„ ( a rămas una dintre eroinele mele preferată, această femeie curajoasă), „Nici pe aicea nu se trece„.
Scriind această listă am realizat că nu am fost așa un mare fan al eroilor, ci mai degrabă a oamenilor de valoare de pe lângă ei, încă de mică.
1001 de Nopți, este clar că arabii știu să spună cele mai frumoase povești. Am fost fermecată de lumea aceasta nouă care se întindea brusc în mintea mea. „Abu Hassan” era preferatul meu ( îmi plăcea extrem de mult de Calful Harun Al Rashid). Dar alături de ei mai erau și alții: „Emirul și poetul„, „Ali Baba și cei patruzeci de hoți„ ( evident), „Lampa lui Aladin„, „Muc Cel Mic„, „Șeicul din Alexandria„.
Alexandru Mitru mi-a adus în viață fascinanta lume a zeilor, lume căreia i-am rămas fidelă până azi. Sunt toți zeii greci acolo, nu am preferințe aici, pentru că îi iubesc pe toți la fel, deși am o mică slăbiciune pentru Atena.
Petre Ispirescu ne citea mereu bunicu. Îi plăceau deosebit de mult basmele lui. „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte„ era de departe favoritul său, după care urmau „Cei trei frați împărați„, „Pasărea Măiastră„, și „Greuceanu„.
Ion Luca Caragiale nu putea să lipsească de pe această listă, căci domnia sa este etern, amuzant, real, pentru copii, părinți și bunici, fără dar și poate. Râdeam de numa alături de Ionel din „Vizită„, „Bubico„ și desigur „D-l Goe„, dragul de el.
Jonathan Swift mi-a adus „Călătoriile lui Guliver„ și le-am adorat.
Am avut cărți cu animale de tot soiul, te miri ce alte nebunii, dar am încercat pe cât posibil să notez ceea ce a fost mai important, ceea ce cred că fiecare copil merită să aibe în viața lui, cu toate că ni se pot părea demodate. Sigur că acum sunt o mulțime de cărți pentru copii, de toate neamurile, dar acestea sunt, zic eu, nemuritoare.
Aș vrea să notez și câțiva poeți care mi-au făcut copilăria mai fericită.
Otilia Cazimir mi-a încântat zilele cu minunățiile ei.
Baba iarna intră-n sat…
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieţi
Mai isteţi,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână…
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat şi baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrinţa de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…
Şi-au ieşit băieţii mici,
Mici şi mulţi
Şi desculţi,
Şi câţiva mai măricei
Cu biciuşti şi cu nuiele
Şi cu prăştii subţirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrâna,
S-a sculat de la pământ.
Şi-nălţând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată
De fântână.
A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Şi-a lăsat în urma ei
Promoroacă şi polei;
Pe ogoare,
Corbi şi cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Şi de-a lungul drumului
Numai scama fumului…
Mai știam și „Iarna pe uliță„ a domnului George Coșbuc, „Motanul pedepsit„ al doamnei Elena Farago, ”Balada unui greier mic„ de domnul Topârceanu. Și desigur multe, multe altele.
Toți copiii merită în viața lor poezie, pentru că este cea care ne mângâie sufletele.
Toți copii merită lectură, merită povești cu prințese și împărați, animale fantastice, povești cu copilași neastâmpărați și multă veselie. Merită să intre alături de părinții lor în lumi magice.
Dragi părinți, să le citiți copilașilor cât mai mult și cât mai multe, să învățați cu ei poezioare și cântecele, pentru că nimic pe lume nu este mai frumos!
Dragi adulți, să citiți mereu din cărțile copilăriei, atât cele care au pentru voi multe amintiri, cât și cele noi, să vă bucurați de ele la fiecare pas.
Cu drag,
Ioana Trif
