În drum spre muncă sunt niște căței. Sărmanii nu au o viață prea ușoară, sunt slăbuți și vai de ei. Mereu mă opresc să le dau de mâncare și să stau cu ei la o poveste. Căci asta cred că le lipsește cel mai mult, o mângâiere, un cuvânt bun. Și sunt atât de veseli, dau din condițe și le sclipesc ochișorii lipsiți de răutate. De câte ori mă despart de ei îmi vine să arunc pe foc umanitatea și să îi spun lui Dumnezeu că experimentul său a eșuat teribil de tare, chiar dacă nu vrea să recunoască.
Câinele… cel mai bun prieten al omului a fost cândva lupul cenușiu. Mai precis a fost domesticit în urmă cu circa 33.000 de ani., însă speciile nu au supraviețuit ultimei glaciațiuni. Câinele domestic din zilele noastre are în jur de 15.000 de ani. Da, da, este un șoc mai ales pentru cei care i-au spus pământului la mulți ani cu ocazia aniversării a 2019 ani de existență ( nu glumesc ).
Descendența câinelui a fost și este un subiect foarte intens dezbătut. Se presupune că este descendent din lup, motiv pentru care a primit numele de Canis Lupus Familiaris, însă s-au speculat grade de rudenie cu șacalul, vulpea și hiena. În ultimul timp s-a speculat că este un animal de sine stătător. Nu știm, poate că nu vom ști, dar nu contează.
Câinele i-a fost omului alături poate de la începutul lumii, nu doar companion, ci folosit în diverse activități, de pază, de vânătoare și de însoțire. Câinii au fost utilizați în luptă încă din antichitate și această practică nu s-a încheiat încă. Câinii au fost, de când se știu pe lume, eroi.
Câinele este un soldat de nădejde, un păzitor extraordinar, un asistent grijuliu, un însoțitor plin de răbdare, cu un suflet mare, un copil dintre cei mai minunați și mai deștepți. Nu am cuvinte să descriu câinele, pentru că este o minunăție a lumii.
Da, lui Dumnezeu i-a ieșit această minune, pot să recunosc asta. Dacă în loc de îngeri, ar fi avut câini, cu siguranță nu avea de-a face cu o rebeliune.
Nu mai vorbesc despre sacrificiile pe care câinele le-a făcut în decursul anilor. Că a fost în război alături de om, că a fost pe lună, că și-a sacrificat viața în diferite ipostaze. El își dă viața pentru om fără să i se ceară acest lucru, din dragostea și loialitatea pe care o simte și pe care omul nu o înțelege.
Omul reușește să își bată joc de acest animal extraordinar. Îl chinuie, îl învață să fie după chipul și asemănarea sa, să fie rău, îl folosește în laboratoare și multe alte mizerii. Specia umană ar avea multe de învățat de la aceste animale extraordinare.
Am iubit câinii de când mă știu. Și mi-am dorit să îmi fie ei companioni, mult mai mult decât oamenii. Nimic nu se compară cu ochii unui câine, cu felul în care te tratează, cu felul în care îl simți lângă sufletul tău. Îmi este clar că omul habar nu are despre așa ceva.
Merită mai mult acest animal. Merită să fie un membru al familiei, pentru că este foarte bun la asta.
Am avut norocul de a avea niște suflete minunate pe lângă mine. Unii nu mai sunt, dar mă gândesc mereu la ei. Și sper că au fost fericiți și iubiți alături de familia mea. Și mă bucur de câte ori găsesc un animal fericit. Căci se vede imediat pe el.
Raiul? Un loc plin de animale fericite, de căței care dau din coadă. Un loc lipsit de oameni.
Dragi căței, vă spun la mulți ani fericiți! Lord, ești minunat!
