Aseară am avut plăcerea de a merge la teatru, în cadrul festivalului de comedie și am urmărit piesa ”Breacking News”, adaptare făcută de către Mircea Cornișteanu piesei ”Ultima Oră” scrisă în anul 1942 de către Mihail Sebastian.
Cu siguranță tematica acestei piese a rămas actuală și în zilele noastre, dacă nu cumva lucrurile s-au înrăutățit o dată cu trecerea timpului, lucru care este destul de bine conturat în acestă piesă.
Discutăm despre Teatrul de Comedie de la București, cu o distribuție bună, totul fiind în jurul presonajului principal interpretat de George Mihaiță. Trebuie să recunosc că există, în mintea mea, anumite așteptări atunci când vezi nume mari.
Trebuie să recunosc că după primele 20 de minute ale piesei eram gata să plec acasă la pauză. Subiectul este unul des întâlnit, bănuiesc că în toate perioadele isotrice, mai ales în cea în care trăim. Ideea de mogul a cărui bni și puetere manipulează întregul sistem. Puterea nu stă nici în politică și nici în media, puterea se află în bani.
Influența pe care o exercită banii asupra sistemului este imensă, foarte adevărat. Mai mult apare acel personaj care nu are nici un amestec cu întreaga corpupție, care își trăiește liniștit viața, care poate fi atât de naiv încât nici măcar nu reușește să observe atunci când în jurul său se adună șacalii.
Desigur că atunci când viața ta este plină de corupție și de infracționalitate devi paranoic și deci o simplă greșeală de tipografie a unui ziar mizer poate creea multe încurcături. Din păcate însă, la mijloc apare acel personaj care nu știe despre ce este vorba și se transformă în protagonist. Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că așa se întâmplă și în realitate. Un nevinovat ajunge să fie introdus în locuri în care nu ar avea ce să caute și probbail ajunge chiar să fie vinovat de miri ce fără a ști de ce.
Din punctul meu de vedere situația este clară acum, era clară și în anul 1942 și mult înainte, așa cum este subliniat de către Caragiale. Din păcate însă eu nu am văzut comedia în toată această piesă, probabil de aceea nici nu am fost atât de impresionată. Este o tragedie care se adâncește cu fiecare epocă care trece, indiferent cât de mult mișto facem.
De asemenea aservirea politică a presei este foarte bine subliniată în acestă piesă. Nu discutăm despre informații ș cu atât mai puțin despre realitate, discutăm despre ceea ce doreste să facă cel care are banii și dictează totul. Să crezi că unii sun aserviți politic, iar ceilalți nu, este în cel mai bun caz naiv.
Sigur că discutăm despre actori cu mare clasă și multă experiență, posibilitatea unor decoruri interesante și elaborate, joc scenic și de lumini, lucruri care nu se regăsesc la toate teatrele. Un lucru care m-a făcut să mă îndepărtez un pic de piesă a fost stilul accentuat de București și de asemenea mi s-a părut un pic lungită, drept urmare esența a intrat un pic în ceață.
Nu am plecat pâna la urmă la pauză, ce-i drept nu am făcut-o niciodată până acum, iar piesa și-a revenit pe alocuri până la sfârșit. Totuși aveam așteptări mult mai mari de la o pisă premiată și răspremiată.
În concluzie nu pot să spun nici că este dezastru, nici pierdere de vreme, din păcate însă nici nu s-a ridicat la un nivel prea înalt. Să spun că pe lista mea se află la nivelul pieselor mediocre. Desigur sunt doar păreri personale, din partea unui spectator. Gusturile nu se discută.
Ne auzim!
