Trebuie să discutăm un piculeț și despre Brașovul nostru drag, oraș de poveste. Se întâmplă aici niște lucruri care mă nedumiresc. Brașovenii sunt foarte mândrii de ei și de orașul lor și au și de ce, este drept, căci este minunat. Și bineînțeles, tot ceea ce este frumos trebuie să fie și distrus, căci altfel nu se poate.
Ceea ce mă face pe mine un piculeț cu nervii este faptul că brașovenii sunt niște mari luptători pentru dreptate și pentru adevăr și au fost proteste și țipături și una și cealaltă, toate îndreptate către conducerea țării. Este bine și asta, da, doar că noi aici avem niște probleme, aș zice unele foarte mari chiar. Doar că noi ne dăm ochii peste cap și ne urcăm în tren să mergem la București și trebuie să știe toată lumea ce extraordinari suntem noi. Ia să aruncăm aici un ochi, rapid așa.
Brașov, oraș de poveste zică-se. Bun. Familia mea se trage din Șchei și știu pe acolo cartierul bine. În ultima vreme însă nu se mai poate cicula, sub nici o formă. A început treptat, cu ideea de nu prea sunt locuri de parcare, a continuat cu nu mai sunt deloc locuri de parcare și acum s-a ajuns la stadiul de nu se mai poate circula nici cu mașina și nici pe jos. Străduțele din cartier nu au fost făcute pentru trafic greu, însă acum lucrurile au scăpat efectiv de sub control. Ca pieton nu ai clar pe unde să treci, căci absolut toate micile și îngustele trotuare sunt pline ochi de mași care mai de care mai mare. Ca un pic p.s, căci și așa ne dăm cu fundul de pământ că o ducem greu și suntem săraci și frurați și tot, eu nu prea văd asta, căci blocuri răsar de peste tot și peste tot, mașinile se înmulțesc efectiv peste noapte și sunt din ce în ce mai mari.
Pe strada Castelului există un sens giratoriu și nu există o dată să nu fie mașini parcate în interiorul sensului, căci regulile de circulație în Șcheii Brașovului sunt așa, ca să fie. Nesimțirea umană a atins cote extrem de ridicate. Eu nu mă întreb atât de înfocat despre politicieni de unde au bani, ci mă întreb de unde apar peste noapte baștanii aceștia cu mașini șmechere și haine de firmă pe ei, care nu știu să articuleze un cuvânt. Și i-aș întreba cine sunt, de unde au venit ( căci sigur nu sunt brașoveni) și de unde au ei atâția bani. Aia mă roade pe mine, ideea de a merge de jos în sus. Căci un popor educat, curat, muncitor, locuitorii unor orașe așa cum trebuie nu vor avea la conducerea țării niște netoți, corupți, asta este clar. Doar că noi nu vedem aici, la noi, lângă noi ce se întâmplă.
Să pleci dimineața către muncă în centrul vechi al Brașovului este o tortură. Trebuie să pleci devreme bine ca să nu prinzi nebunia de șapte jumate, opt. Părinții, dragii de ei, împreună cu vlăstarele ce reprezintă viitorul țării se îndreptată către școli. Din păcate, însă, nu s-au făcut șosele care să mergă până în sala de clasă, însă dictatura păriților cu siguranță va impune asta în curând. Trebuie să se dea jos prințul în fața porții, căci doi pași sunt prea mult și cu toate că este singur pe bancheta din spate, ghiozdanul se află în portbagaj și părintele oprește limuzina în mijlocul drumului, se dă jos, descarcă tot și își privește bijuteria intrând în școală, apoi plecă. Acastă poezie se repetă de-a lungul întregului și, în timp ce tu stai ca prostul și te uiți cum se duce timpul. Se zvonea acum ceva timp că în centrul vechi vor avea acces cu mașinile doar riveranii, că viitorul țării va trebui să se călătorească cu trolebuzul. Dar de unde atâta fericire? Căci acei părinței sunt votanți și nu merge treaba chiar așa.
Culmea, pentru cine nu știe, Brașovul este un oraș cu probleme extrem de mari legate de poluare, iar una dintre cauzele principale este traficul rutier. Știu că noi stăm așa fanfaroni și spunem, dar vai , aici la noi la munte…Mhm, da, da, aici la noi la munte e dezastru. Ah, propun să facem povestea cu raliurile în pădure săptămânal, în timp ce o spunem pe aia cu aici la noi la munte.
Să mergem mai departe și să ne uităm și la o altă problemă a orașului și anume gunoiul. Știam că uniunea a amendat țara pentru felul în care gestionează gunoiul și de asemenea știam că Brașovul se află acolo, în topul orașelor problematice, dar în rest nu pare să îi pese nimănui. Ne îngopăm efectiv în gunoi, dar dacă auzi fonfleurile înnebunești, „la noi este curat„ , „se face treabă la noi„. Da, da, se face, treaba mare, treaba mică, din astea așa. Ei, corupții sunt la București, aici la noi, e frumos, curat și cinstit, de aceea primarul este ales pe viață.
Aici la noi la Brașov, nu poti să mergi în centrul vechi nici cum, nici pe jos, nici pe sus, nici să parchezi, nici să nimic. Cetățuia noastră se uită mândră la noi, căci s-au tăiat pădurile să o putem vedea, să o putem vedea cum stă cu lacătul pe poartă și se duce ușor ușor în istorie. Suspectez că băieții veseli asta și așteaptă, să se degradeze pentru ca apoi să se poată profita de ea. Poate se va supăra și ea atât de tare într-o zi încât să o ia ușor la vale cu dealul de sub ea și atunci drept răzbunare va cere sânge.
Din categoria, țara mea săraca de ea, avem Brașovul, oraș de poveste, doar că și horrorile sunt tot povești și avem, orașul meu, săracul de el.
Da, răzbunarea împotriva prostiei va fi cruntă, căci orașul nostru va cere sânge, țara noastră va cere sânge, iar noi vom muri mici și proști, striviți de crunta noastră idioțienie.
