„Am o amintire cu tata care se plimba pe insulă, îngenunchea când și când ca să scoată din pământ o păpădie, trifoi sau niște mușchi, pe care mai apoi le freca între palmele bătătorite. Îi plăcea modul în care se făcea simțită lumea. Pământul roditor și verde. Pământul care dă roade pe care adesea le ignorăm.„
La început am fost sceptică în legătură cu povestea, însă pe parcurs mi-a atras atenția și nu am putut să o mai las. Efectiv nu m-am așteptat să mă prindă atât de tare și să mă uimească. Mi s-a părut povestea foarte interesantă și neașteptată.
Am ales cartea pentru că părea să aibe ingredientele mele preferate: legende, vrăjitoare, mare, fantome și răzbunare. Și recunosc că mi-a plăcut foarte mult coperta.
Povestea se petrece în Sparrow, un orășel al mării. Acolo s-a întâmplat o tragedie în anul 1822, când trei surori frumoase și pline de șarm au fost acuzate de vrăjitorie și scufundate de locuitori. De atunci se întorc în fiecare vară, intră în trupul unor fete frumoase și atrag în mare băieți pe care îi îneacă.
Până la solstițiul de vară, când totul se încheie, orășelul se găsește invadat de turiști curioși, ba chiar și de oameni care caută să răzbune pierderea unor persoane dragi. Dar totul se întoarce în fel și chip, te face să te întrebi unde sunt vrăjitoarele și pe cine au pus ochii.
Culmea că ele au fost acolo unde nu m-am așteptat. Am păstrat-o pentru mare și nu îmi pare rău, mi-a picat tare bine în șezlongul de la plajă, sub umbrelă. Vă invit și pe voi să îi dați o șansă.
O carte care m-a surprins într-un mod plăcut. A reușit să fie întortocheată, așa cum îmi place mie, să mă surprindă și să mă prindă în farmecele ei. A avut așa un iz de altceva, de ți se pare că mergi la munte și te găsești surprins în fața mării.
Se găsește aici:
