[rainmaker_form id=”578″]
Ei bine, am ajuns și la articolul despre Balcic. Mi-aș fi dorit din tot sufletul ca acesta să fie scris de acolo. Din păcate însă lucrurile nu au stat chiar așa. Totuși am luat partea bună a situației, am văzut marea, am petrecut câteva zile frumoase și liniștite, ne-am plimbat și foarte important, în 15 august, am pășit pe urmele reginei Maria și am vizitat grădinile sale minunat și frumoasa ei reședință de vară.
Regiunea Balcicului a aparținut României din anul 1913, teritoriu primit în urma celui de-al doilea război balcanic și a fost înapoiat Bulgariei în anul 1940, în al doilea război mondial, împreună cu întregul Cadrilater.
Se spune despre Balcic că este un loc minunat, cu o istorie extrem de interesantă care se duce până în Antichitate. Orașul a fost format de către coloniști greci, iar o frumoasă legendă a locului spune că marea a adus la mal o statuie a lui Dionis, de unde o perioadă și-a luat numele localitatea.
Istoria acestui loc se îmbină de mai multe ori cu istoria noastră. A făcut parte din regatul lui Burebista, pentru ca apoi să treacă în sferele de influență ale Romei, după care în cele a Imperiului Bizantin. Mai apoi face parte din primul țarat bulgar, se află sub influența stăpânitorilor slavi, sub influențe turcești și după cum am zis mai sus, chiar și sub stăpânirea României.
Aspectul oriental rămâne pregnant chiar și după obținerea independenței de Imperiul Otoman, în 1906 și are, chiar și în zilele noastre un număr ridicat de locuitori musulmani.
Da, este un loc frumos, liniștit, însă ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că nu este îngriit. Din punctul acesta de vedere, bulgarii, vecinii noștii ni se aseamănă la perfecție. Se aruncă toată lumea în ideea că litoralul este plin și se merge pe ideea de cantitate și în nici un caz calitate. Sper exemplu faimoasa grădină a castelului este destul de îngrijită, se acordă atenție plantelor, însă mobila dinăuntru nu arată foarte bine și este necesară recondiționarea sa specială. Din păcate și Marea Neagră suferă oribil de tare, căci este murdară și acest lucru se vede și se simte. Și este murdară din cauza elementului uman care nu respectă nimic și care dorește să distrugă tot ce are.
Ceea ce mi-a plăcut totuși a fost faptul că această sațiune nu este așa de aglomerată, posibil din cauza faptului că intrarea în mare se face pe bolovani mari și nu pe nisip, deci nu este la fel de accesibilă. Am încercat și alte stațiuni, dar conceptul de om lângă om și în mod deosebit de român lângă român nu este cel mai de dorit pentru mine.
Păcat mare de acest loc extrem de frumos că nu este îngrijit și iubit așa cum merită.
A fost locul preferat al reginei Maria ( http://slashacudetoate.eu/regina-maria ), care a construit o reședință de vară acolo, în perioada în care Balcicul a aparținut României.
Trebuie să fi fost tare diferit în perioada reginei acolo și din memoriile sale am înțeles faptul că a fost locul ei preferat de retragere. Terenul pe care a fost construit a fost donat reginei de către bancherul Jean Crissoveloni și completat de către cumpărarea de teren de la localnici de către statul român.
Este o superbă vilă pe malul mării, iar în afară de aceasta conține șase căsuțe, fiecare pentru câte un copil al reginei și capela Stella Maris, unde a și fost depusă inima reginei, la cererea acesteia.
Mi s-a părut efectiv o minunăție, datorită simplității sale. Da, am înțeles cu adevărat de ce regina a ales acest loc pentru inima sa și de ce l-a iubit atât de mult. Trebuie să fi fost minunat să privești marea de pe terasele acelea în liniștea și pacea aceea. Am putut închide ochii și să o văd acolo, îmbrăcată în costum popular, privind marea, gândindu-se departe și apoi așezându-se pe o bancă, la umbra unui copac, cu o carte în mână, dispărând din realitate.
Castelul a fost construit între anii 1925 și 1929 și a fost proiectat de către arhitectul Emil Guneș. Mi-a plăcut extrem de mult minaretul și aerul oriental pe care acesta îl oferă. Combinația între stilulurile bizantin, maur, mediteranean și bulgăresc este extrem de reușită. Cascadele de asemenea sunt efectiv superbe și liniștitoare. Grădina botanică ce aparține castelului este unică în Europa, mai ales datorită colecției impresionante de cactuși, care sunt cu adevărat superbi, dar nu numai.
Îmi imaginez ce escapadă a putut să fie acest loc cu priveliște minunată pentru regină. România reușise să treacă cu bine peste război și să se întregească, însă lucrurile nu erau nici pe departe în ordine în familia regală, așa cum ar fi trebuit. Prințul moștenitor nu se purta ca atare, fiind încurcat cu niște peronaje de sex feminin, considerate neortodoxe. De asemenea, regina, nu a trecut niciodată peste moarte fiului său, Mircea. Într-una dintre grădini veghează o statuetă a lui Mircea cel Bătrân, voievod după care ar fi fost numit micul prinț, o mică statuetă de o frumusețe rară. Îmi imaginez că ședea pe bancă uitându-se la statuie și povestind ușor cu Mircea al ei.
Toate lucrurie petrecute în viața reginei au luat câte o bucățică din sufletul său, ajungând la momentul la care avea nevoie de un refugiu. Războiul, lupta politică, lupta cu regele, problemele creeare de Carol, moartea lui Mircea, revoluția din Rusia și așa mai departe . Întreaga ei viață a fost o continuă luptă și cred că au fost mici momente de respiro pe care le-a avut în această mică,superbă și cochetă vilă de pe marginea mării.
Este un loc cu adevărat superb, care merită văzut, dar care trebuie urmărit cu sufletul mai mult decâ cu ochii.
