Averile lui cui nu trebuie

Azinu mă pot abține, căci avem niște evenimente extrem de simpatice.Vom vedea cum nu s-a schimbat nimic în niște ani mulți, ba chiarmai mult lucrurile au devenit și mai interesante în lumea aceastaavansată. Dar vom vedea și cum un atac asupra unor averi aflate înputerea cui nu trebuie poate fi un avantaj extraordinar. Din păcateîn zilele noastre acest curaj nu prea mai există.

Începem ușurel așa și mergem în Anglia anului 1538, unde se află pe tron regele Henric al VIII-lea, care este excomunicat de către papa. Regele vroia să divorțeze de soția sa în favoarea unei femei mai tinere. Dar această excomunicare nu l-a oprit pe Henric și a demonstrat astfel că orice mastodont poate fi învins, trebuie doar să vrei.

Mergem să vedem o minunată descoperire în anul 1790, în Mexico City și anume Piatra Soarelui. Aceasta purta pe ea vestitul calendar aztec. Ce minunăție trebuie să fie să vezi așa ceva, să îți imaginezi cum o antică civilizație antică a gândit și a văzut lucrurile.

Venim în țara anului 1851, la București, unde este înființat Conservatorul de muzică. Să nu uităm că muzica este parte din sufletul nostru, că nimic nu ne leagănă mai scump decât aceasta, că este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care divinitatea le-a făcut omului. Ar trebui totuși să încetăm să ne mai batem joc ea.

Țara anului 1863, un băiat are tupeu. Alexandru Ioan Cuza, pe numele său se ia de păr cu biserica ortodoxă, mai precis cu mănăstirile. Ei bine povestea era așa, anume că acestea aveau foarte mult pământ. Băiatul ăsta a dat o lege în urma căreia 25% din teritoriul țării aparținea acum statului. Dar oare cât de bine ar fi să se umble și azi un pic pe la niște averi, terenuri, biserici și nu numai. Dar cine are azi acest curaj? Cine?

Rămânem în țară, anul 1890, unde este înființată „Liga pentruunitatea culturală a tuturor românilor„. Din aceasta făceauparte și românii din Transilvania, fiind dovadă a luptei pentru unire. Nume mari au făcut parte din această ligă, nume care s-austrăduit și s-au luptat pentru România Mare. Această țară pecare o călcăm noi azi în picioare, acestă luptă de care noi nunumai că ne batem joc, dar vrem să o facem să pară că nu a existat niciodată.

1909,în țară. Se adoptă legea conform căreia funcționarii publici nuau voie să facă grevă. Ei bine, iată că azi corporațiile șipatronatele străine sunt cele care interzic astfel de manifestațiinon-democratice. Dar hei, se pare că toată lumea este mulțumităde ore suplimentare, de abuzuri și de acea atitudine conform căreia angajatul trebuie să fie recunoscător pentru că patronul i-a oferit oportunitatea de a lucra pentru el.

Meregm și în anul 1936 și îi urăm bine ai venit lui Papa Francisc. Este o personalitatea extraordinară, un om deosebit și o alegere foarte interesantă a bisericii. 

Mergem în anul 1942 când este în toi cel de-al doilea război mondial.Aliații americani, britanici și sovietici se trezesc din somnul defrumusețe și o ceartă pe draga de ea Germania pentru ceea ce face.Și anume îi spune să pună capăt exterminării evreilor. Ei bine,am mai zis, dar cred că trebuie să tot subliniez. Cam târziu totuși. Până la momentul respectiv, nemții deja reușiseră să omoare 2 milioane de oameni.

1989, revenim în țară, unde începea revoluția. Știrea spune că la ordinele lui Ceaușescu armata a început să tragă în mulțimea de la Timișoara. Eu nu știu ce să spun despre Ceaușescu și aceste ordine, nu știu. Mă duce cu gândul la un țap ispășitor, măturat de acolo pentru ca ceilalți să poată fi liniștiți la guvernare în continuare, iar poporul să doarmă liniștit pentru că cei răi au murit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *