Cred că voi face o colecție separată doar pentru momentele petrecute în autobuz, nu de alta, dar acolo se vede cel mai bine cum este omul, cum este conducerea și după un drum cu autobuzul putem ști la ce să ne așteptăm în viitor. Dar aș vrea să ne bucurăm un pic, căci avem autobuze noi!
Ei bine, acest oraș minunat în care trăiesc nu are absolut nici o problemă. Chiar nici una. Locuitorii sunt țiplă, conducerea locală este extraordinară, totul merge fantastic, mai avem de rezolvat problemele din capitală, despre care discutăm absolut toată ziua căci în rest suntem bine.
Nu este așa de interesant să te revolți pentru probleme foarte foarte clare, pe care le poți numi și exemplifica la orice oră și care au rezolvări clare. Cel mai bine este să fi antisistem în general așa, dacă subiectul îți permite să și filosofezi un pic este extraordinar. Mai ales trebuie să folosești cuvinte foarte mari și pompoase, nu îți poți permite să zici din astea cu trafic, circulație, parcări, gunoi, reguli și civilizație, pentru că la nivelul nostru acestea sunt cuvinte mici. Mai mult în momentul în care începem să vorbim despre reguli și civilizație ne dăm seama că nu mai putem arunca hoitul în marile grădini ci trebuie să ne gândim cum să facem să îl îngropăm pentru a putea trece mai departe.
Mă uit la un oraș care avansează de nu îți vine să crezi și nu pentru că are la conducere un nene care a primit sacii cu bani ca plată pentru trădare și acum aruncă cu câte o monedă, două spre poporul înfometat care a uitat și care îl face erou. Nu. Avansează pentru că există acolo fie și un strop de păsare, fie și un strop de colaborare între conducere și cetățeni. Asta îmi arată că se poate, prin urmare îmi arată și că în alte locuri nu se vrea.
Ei bine, avem autobuze noi, căci conducerea noastră extraordinară se ocupă de noi. Două luni am auzit numai despre asta, despre cum sosesc niște minunății pentru noi. Ei bine de câteva zile am onoarea și plăcerea de a călătorii cu ele. Sunt frumoase și verzi. Sigur că ele au mai puține locuri decât autobuzele vechi, pentru că în Brașov lumea nu prea circulă cu mijloacele de transport în comun și sunt cam goale. Mai mult, locurile sunt cățărate pe niște ridicături, toate locurile. Asta bănuiesc că este cu scopul de a se asigura că îți rupi gâtul când urci, dar mai ales atunci când vrei să cobori. Sigur că dacă cumva ai o vârsta, sau să zicem baston, ești gata. Un prieten mă întreba cât sunt de silențioase. Ei bine, nu am de unde să știu, căci la câtă lume este în ele, la ce vacarm și luptă este acolo să urci, să stai și să supraviețuiești până la coborâre. Toată lumea se lovește de treptele pe care sunt cocoțate scaunele, toată lumea încearcă să găsească ceva de care să se țină, de care să se sprijine. Dar ieși de acolo foarte antrenat.
Desigur că autobuzele nu sunt mai dese în perioadele de vârf, desigur că deja s-au defectat după nici două luni de funcționare, căci toate sunt noi nouțe și cel mai important, oamenii implicați sunt de o calitate extraordinară. Șoferii își aduc rar aminte că nu mai transportă saci de cartofi pe câmp, călătorii nu se adună sub nici o formă să realizeze că ni s-a făcut un mare serviciu și trebuie să te ridici din timp și să te gândești un pic la ceea ce faci. Colac peste pupăză avem și mașinile mici, cu șoferi la fel de pricepuți, așa cum îi știm. Avem mămica parcată cu extra mașinuța pe care o deține în stația de autobuz, pentru ca nu cumva viitorul țării, aflat pe băncile grele ale școlii să îți rupă piciorușele-i sensibile, mergând trei pași până la parcare. Și nu cumva să dăm copiilor un exemplu bun, că e periculos. Șoferul de autobuz oprește în stație, fără să îl intereseze câte alte mașini, dragoni și tancuri se găsesc acolo și deschide ușile. E foarte frumos, doar că nu te poți da jos. Ei până la ură te chinui și te ștergi bine de mașina cu mămica și îți aduni toate, dar absolut toate puterile pe care le ai să nu deschizi portiera și să o strângi de gât cu geamul. Dar tanti din spatele tău nu mai coboară…căci nu poate. Noul, superbul și extraordinarul autobuz pleacă mai departe. Ei, cobori la următoarea dacă poți, sau unde poți, păi ce e asta?
Propun să facem o petiție, repede.
